web analytics

Reactor Cluj

DSC_0364
72 0 October 5, 2014

9 din 10 rămânem oameni

O recenzie scrisă de Oana Cristea Grigorescu, în revista Teatrul Azi

Gesturile care vă vor schimba viaţa, Puterea magică a gândului, Putem creşte copii buni într-o lume negativă, Bărbatul de azi explicat femeilor… Nu zâmbiţi, nu e nicio urmă de ironie (deocamdată) în enumerarea aleatorie a câtorva titluri din literatura motivaţională, care umple rafturi întregi în sectoarele specializate ale librăriilor. Azi, orice librărie te întâmpină la raftul întâi cu un consistent pachet de sfaturi practice care să te facă o iubită perfectă, o mamă fără cusur, un angajat model, o femeie de success. Şi nu degeaba scrie automat calculatorul meu cuvântulenglez/american success, că doar de acolo ne vine toată această ofertă preambalată de şedinţe la psihanalist cu care să reuşim să ne înscriem în normele performanţei sociale şi personale. Barbie şi Ken au învins! 60-90-60, norma universalăa frumuseţii fizice vinde toată această literatură (maculatură?) a câştigării fericirii şi frumuseţii (How to be…) cu preţul renunţării la a fi tu însăţi.

În careul alb al scenei, demarcat de un chenar albastru, trei performere urmează conştiincios cei 6 paşi pentru a fi charismatic, dictaţi de vocea din off. O demonstraţie de charismă indusă pune în practică sfaturile ce frizează adesea platitudinea şi ridicolul. Morala e că, dincolo de învăţătura manualului, rămâi singur în faţa tiparului social în care trebuie să intri cu orice preţ. Am dinţii albi, Nu am fundul mare, Sânii mici sunt sexi repetă obsesiv cele trei performere (Oana Hodade, Oana Mardare şi Lucia Mărneanu) în faţa oglinzii. Fiecare îşi asumă un defect personal minor, pe care îl camuflează apoi cu umor şi charismă actoricească, ceea ce trezeşte, de la bun început, simpatia publicului. În fond, ideea spectacolului 9 din 10 (prima producţie teatrală semnată Asociaţia RECIPROCA şi primul spectacol realizat în totalitate în noul spaţiu clujean REACTOR de creaţie şi experiment), e simplă şi funcţională. Textul Anei Cucu-Popescu compune un puzzle cu extrase din cărţile motivaţionale, scrise în echipă pe parcursul repetiţiilor, regia Letei Popescu punându-le în situaţii scenice prin care denunţă absurditatea şi ridicolul lor. Spectacolul construieşte o piramidă în echilibru fragil din cărţi motivaţioanle, iar concursul televizat de cultură (motivaţională) dă bobârnacul final care face să se prăbuşească edificiul falsei stime de sine, falsului succes, falsei sociabilităţi, falsităţii în care trăim în general.

Spectacol nonnarativ, fără personaje, performance-ul 9 din 10 pune la îndoială seriozitatea cu care căutăm (noi, femeile) succesul în cărţile din seria How to be…, răstoarnă ironic rezultatul scontat în opusul lui, denunţă ipocrizia ridicată la rang de regulă a succesului social şi personal. Câteva scurte afirmaţii, scoase dincontext, ne invită în spectacol să vedem, dincolo de aparenţa gândirii pozitive, realităţi ale lumii în care trăim. „9 din 10 femei se trezesc dimineaţa– se afirmă nevinovat, iar spectatorii râd spontan, dar cuvintele lasă un gust amar, căci ajung la sâmburele violenţei şi agresivităţii caracteristice zilei de azi. În aceste scurte momente se produce fractura care lasă să se întrezărească miza spectacolului.

În absenţa scenei şi a performanţei actoriceşti, textul nu e o piesă de teatru pe care să o citeşti acasă, iar aici stă valoarea acestui tip de spectacol (nu spun teatru, ci performance) care ne convoacă în jurul unor idei pe care le discută deschis. Cele trei actriţe îşi asumă credibil rolul de mediator între text şi public şi găsesc tonul neutru al celui ce aplică sfaturi luate din cărţi. Voit ezitante şi stângaci dezinvolte, cu gesturi mici şi remarcabilă mobilitate facială, actriţele se potrivesc firesc situaţiilor scenice imaginate de Leta Popescu. Trasat cu tuşe discrete, feminine, aş spune, acest spectacol realizat exclusiv de femei, ocoleşte elegant umorul gros, fără a fi însă lipsit de vigoare. Spectacolul culminează cu scena acid ironică a concursului de televiziune pe teme de cultură motivaţională, dezamorsată de momentul final, de sinceritate netrucată, în care performerele îşi expun fragilitatea umană reală, personală.

E un moment ce degajă nota de adevăr a temei spectacolului, un spectacol care nu vrea altceva decât să râdem împreună de excesele lui politically correctness şi să regăsim frumuseţea fragilităţii umane şi curajul de a rămâne noi înşine.

Şi, deşi discută problematica literaturii motivaţionale aplicate femeilor, spectacolul reuşeşte să nu fie feminist, iar înlocuirea Luciei Mărneanu din distribuţie, în toamna aceasta, cu un actor bărbat va schimba raportul de forţe şi relaţia cu specificul feminin al situaţiilor scenice. Fie la feminin, fie la masculin, succesul e însă invariabil dar relativ, aşa cum fiinţa umană e perfectibilă, dar frumoasă în vulnerabilitatea ei.

 

Asociaţia Reciproca şi Reactor de creaţie şi experiment din Cluj-Napoca – 9 din 10, dramaturgia: Ana Cucu-Popescu. Regia: Leta Popescu. Cu: Oana Mardare, Lucia Mărneanu, Oana Hodade. Data premierei: 11 mai 2014.