web analytics

Reactor Cluj

#filtrucătă: Muncă și joacă


În această stagiune puteți urmări pe profilul nostru de Instagram cum arată Reactorul prin filtrele oamenilor care însuflețesc acest loc. În ianuarie ne veți vedea prin filtrul lui Cătălin Filip, prieten, actor și tehnician care ne-a fost alături din primul moment.  Îl lăsăm pe Cătă să se prezinte și vă invităm să urmăriți postările lui, cu hashtagul #filtrucătă.


Tatălui meu îi plăcea mult Eminescu. De asta am primit numele de Cătălin. Mă mai cheamă și Florin, dar asta e o replică din În viitorul apropiat, unul dintre spectacolele dragi mie de la Reactor.

În clasa a noua am avut primul contact cu ceea ce credeam eu că e teatrul (desigur, să nu uităm și memorabilele serbări de 8 Martie de la grădiniţă). La un festival în Botoșani, Gala Tânărului Actor – primul monolog. Lustruitorul de stele sau așa ceva. Primul monolog, dar și primul blanc total. Am urcat pe scenă, am spus o propoziţie apoi, după ce am tăcut timp de patru minute – care mi-au părut patru ore – publicul a început să aplaude. I took a bow and exit the scene. Ei bine, experienţa asta m-a făcut să îmi conving tatăl să nu merg la Academia de Poliţie și pe mama să nu merg la Cadastru.

Într-o clasă de 11 oameni plus doi minunaţi profesori, Filip Odangiu și Sinkó Ferenc, în Cluj, am început să descopăr că teatrul poate să fie joacă, dar că e și multă muncă. Apropo de asta, iar mi-a venit o replică, dar nu mai ţin minte din ce spectacol: Prin muncă ajungi cineva. Sau poate e o replică pe care a zis-o cineva sau altcineva, cândva. Divaghez, dar asta pentru că uneori mintea mea merge în toate direcţiile. Îmi place să visez, recunosc, m-am născut în Martie, cam când s-a născut și Reactorul, doar că în alt an.

Deeeeeci, Reactor de creaţie și experiment, un experiment pentru mine, iniţial, când în 2014 am făcut primul spectacol din cabina de tehnic, În 4D. Ăsta a fost primul contact cu Oana și Doru. Eu cred că în viaţă întâlnirile te formează ca om și mai ales când ai norocul să dai de niște oameni de la care poţi învăţa că poţi fi mai bun și că poţi schimba ceva măcar în universul tău, dacă nu în întreaga lume.

De la debutul meu ca tehnician a urmat să îmi cunosc și noii colegi de scenă, ca actor. Cinci ani trec în Martie de când am învăţat cât alţii-n zece.

Îmi place să dansez, câteodată mai cânt, de mic îmi plăcea să stric chestii ca mai apoi să le repar și încă fac asta… în rest, încerc să fiu optimist și să nu uit că teatrul e multă muncă, dar e și joacă.


foto: Andra Salaoru

 

 

 

 

 

Post your comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *