web analytics

Reactor Cluj

#filtruhodade: cine-i născut în ianuarie


În această stagiune puteți urmări pe profilul nostru de Instagram cum arată Reactorul prin filtrul oamenilor care însuflețesc acest loc. În februarie ne puteți vedea prin filtrul Oanei Hodade, artistă cu preocupări foarte diverse care a fost alături de noi încă de la început și care ne bucură mereu cu energia, curiozitatea și sensibilitatea ei 🙂 Oana a lucrat la Reactor la spectacolele „9 din 10” și „Rândul 3, aproape de margine” și va lucra într-o nouă producție, care va avea premiera în aprilie și care face parte din proiectul „100 de ani România. Trei istorii secundare”! De asemenea, Oana este responsabilă pentru Biblioteca Reactor, pe care vă invităm să o vizitați înainte și după spectacole!

#filtruhodade.


cine-i născut în ianuarie

 

pentru fiecare pereche de pantofi care te strâng

există un cântec de-al lui David Bowie care te face să uiți până acasă//

 

hei. salut.

mie, sincer, nu-mi prea place teatrul. de cele mai multe ori îl găsesc plictisitor.

 

îmi place să văd cum se strânge gunoiul de pe stradă seara, mai ales vara

(uneori în curte e lume poate chiar înainte de spectacol sau imediat după și se aude camionul de gunoi care intră pe stradă se oprește la poarta de mai sus și Doru sau cineva din curte poate Cătă scoate tomberoanele în fața porții și din curte peste poartă se vede doar vârful camionului și sunetul pi-pi-pi-pi-pi când brațele din spate ridică tomberoanele și le golesc conținutul și apoi pleacă mai în jos pe stradă și tomberoanele rămân goale în fața porții o vreme)

 

dar

hmmmm…

– și ăsta e un lucru la care de-abia recent am început să mă gândesc –

toată viața suntem tot singuri singuri

(am găsit cuvintele astea pe care le-am notat

în engleză

pe o bucată de hârtie într-un hotel din München

singur mi s-a părut mereu a fi efectiv un loc, ca și când n-ar fi o stare a ființei, ci mai degrabă o încăpere în care mă pot retrage ca să fiu cine sunt cu adevărat

știu cine le-a scris, dar nu-mi amintesc să le fi citit și nici să le fi notat)

 

și cumva uneori devine tolerabil să-mi târăsc după mine încăperea și s-o așez frumos pe scaun între alte singurătăți, să se mai uite naibii și la altceva în afară de propriii pereți

de exemplu la culoarea ochilor, la mâinile vârâte anxios în buzunarele de la pantaloni, la corpurile altor încăperi

la ce le trece prin minte

la frământări

la ziduri, acoperișuri și fundații

 

mâine s-ar putea să nu recunosc c-am scris așa ceva

și să zic, dacă mă întreabă,

că-mi place să văd teatru, îmi place să fac teatru,

că mă uit din stradă în casele altora, că nu-mi acopăr ferestrele,

sau nu știu,

altceva

 

//a doua zi desigur că ai sânge pe degetele de la picioare

dar o să-i mai porți, pentru că-ți place David Bowie


Post your comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *