web analytics

Reactor Cluj

#filtrupetro: Filtrul Reactor


În această stagiune puteți urmări pe profilul nostru de Instagram cum arată Reactorul prin filtrul oamenilor care însuflețesc acest loc. În martie ne puteți vedea prin ochii lui Petro Ionescu, artistă și om de bază în coordonarea de proiecte. Petro a semnat la Reactor conceptul și dramaturgia pentru spectacolele Provizoriu, Nu cred că o să îmi treacă vreodată, Refugii și via negativa, dramaturgia pentru În viitorul apropiat și Miracolul de la Cluj și este parte din echipa spectacolelor  Noi nu, niciodată și 99,6%. O lăsăm pe ea să se prezinte mai departe și vă invităm să îi urmăriți postările de pe Insta, cu hashtagul #filtrupetro.


Acum 5 ani vedeam pe Facebook că se deschide un spațiu nou, alternativ, în Cluj.

Acum 5 ani, de la vreo 1800 de kilometri distanță, vedeam niște videouri scurte în care recunoșteam foști colegi de facultate care căutau reacții.

Acum 5 ani, nu prea știam ce urmează să fac sau cum se vor așeza lucrurile pentru mine, pentru munca artistică pe care îmi doream să o practic.

(Îi zic muncă pentru că am ajuns la concluzia că vorba aia cu „Dacă-ți place ceea ce faci, nu vei munci nici o singura zi din viața ta” e o minciună gogonată. Trebuie să muncești ca să îți permiți să faci ce îți place și trebuie să muncești și ca să îți placă în continuare ce faci.)

În 2014, când se deschidea Reactorul, mă preocupa foarte tare ideea de muncă și cum te modelează ea. Așa că la începutul lui 2015, s-a întâmplat primul meu proiect la Reactor, de la distanță: Provizoriu, un spectacol despre raportul dintre muncă/șomaj și viață socială.

Și m-am trezit în vara lui 2015, întoarsă în Cluj, cu un rucsac în spate, fără niciun plan concret.

Și m-a prins toamna lui 2015 la Reactor, lucrând la un spectacol.

Și m-a prins primăvara lui 2016, lucrând la alt spectacol.

Și m-au prins seri și dimineți în curte sau în bucătărie (când încă nu aveam birou), vorbind despre proiecte, râzând, sărbătorind și făcându-ne planuri. Și ne era bine, și eram entuziasmați.

Și spectacole, și proiecte, și rapoarte, și ședințe, și tot așa de vreo 4 ani încoace.

Acum vreun an mi-am dat seama că există foarte puține zile în care să nu pronunț cuvântul „Reactor”, măcar o dată. Că Reactor e filtrul prin care s-au derulat ultimii 4 ani din viața mea.

Și m-am trezit că scriu despre Reactor, în martie 2019, luna în care Reactor face 5 ani.

Reactor prin filtrul meu e mai mult despre mine prin filtrul Reactor.

Și încă nu vreau să îmi închipui cum ar fi să muncesc și altceva.


Post your comments

Your email address will not be published. Required fields are marked *