web analytics

Reactor Cluj

Poţi, meriţi, ştii, vrei!


  • rob_4374
  • rob_4371
  • rob_4189

recenzie „Istorie subiectivă a fragilității”

Poţi, meriţi, ştii, vrei! 
Oana Cristea Grigorescu (Observatorul Cultural)

Pentru că individul secolului XXI e aproape robotizat, e important să vorbim despre fragilitate, să ne-o asumăm pentru a ne cunoaşte mai bine şi a fi mai oneşti – e motivaţia regizoarei Olivia Grecea pentru alegerea temei spectacolului Istorie subiectivă a fragilităţii. Istorie, substantivul nearticulat din titlu, ne previne asupra tratării subiective a temei fragilităţii pe care o abordează în manieră postmodernă spectacolul semnat de Cătălin Filip, Olivia Grecea, Oana Mardare, Ana Cucu Popescu, Timea Udvari la Reactor de creaţie şi experiment Cluj. Actori, dramaturg (Ana Cucu Popescu) şi regizor (Olivia Grecea) semnează împreună ultima premieră a stagiunii 2015-2016(din 29 iunie), pe care o regăsim pe afişul lunii septembrie la Reactor şi concurează în 27 septembrie la Maratornul teatrului independent Bucharest Fringe. Creaţie colectivă, spectacolul apelează la tehnica devised theater,ce pare să devină o metodă omologată de spaţiul Reactorînproducţiile lor.

Spectacolul compus dintr-o serie de scene scurte, independente, înlănţuie situaţii de vulnerabilitate directă sau implicită extrase din cotidian. Dezbaterea tv cu public opune fiziologia psihologiei pentru a argumenta pseudoştiinţific diferenţele dintre atitudinea apolinică şi cea dionisiacă. Enumerarea caracteristicilor generaţiilor X, Y, Z expune moduri diferite de raportare la cotidian. Extrase din Vechiul Testament comentează legea pedepsei divine prin forţarea limitelor mobilităţii naturale în secvenţa de body streching. Antinomia iubire-violenţăe expusă neutru, de voci fără corporalitate răspândite în spaţiu. Procesul comunismului aşează faptele istoriei recente sub lupa îndoielii. Tonul discursiv, atitudinea neimplicată a actorilor-performeri e potenţat de dispozivul scenic care suprimă delimitarea dintre spaţiul de joc şi cel securizat al publicului. Actorii se mişcă liber printre spectatori, îi implică în scena interactivă a cursului de recunoaştere şi purificare: suntem invitaţi să desemnăm printr-un cuvânt scris pe un bileţel o situaţie care ne enervează/exasperează. Răspunsurile citite şi comentate de actori trasează relieful mentalului colectiv variabil de la o generaţie la alta, dar şi de la un spaţiu geografic la altul. E de observat ce fel de comentarii va genera reprezentaţia de la Bucharest Fringe, faţă de cele centrate pe multiculturalism ale publicului clujean de la sediu.

Explicat cu cuvintele regizoarei Olivia Geracea: spectacolul e creat în urma unor improvizaţii şi e rezultatul unui efort de echipă în mare parte. Am dorit un spectacol care să nu fie narativ, un fel de puzzle, asumându-ne faptul că fiecare spectator probabil va empatiza sau va rezona cu anumite scene în funcţie de vârsta şi experienţa de viaţă, dar şi că va identifica, se va regăsi într-o parte din ele şi chiar va avea curiozitatea de a se documenta despre subiectele pe care nu le cunoaşte prea bine. De exemplu, scena procesului comunismului poate pentru un tânăr care aparţine generaţiei Y este ceva de domeniul sience fiction, ceva care nu face parte din biografia lui.

În absenţa oricărei teze, spectatorul e liber să facă propriile conexiuni între scene, să traseze propria hartă a fragilităţii umane. De la o generaţie la alta valorile se nuanţează iar multiplele paliere de lectură posibile rezonează cu spiritul fragmentar al prezentului. Spectacolul evită miza empatei pe care multe producţii de acest tip o urmăresc. Poziţia neutră a actorilor, exteriori oricărui personaj, îi reduce tonul constatativ. De aici se naşte umorul sarcastic ce menţine echidistanţa multiplelor puncte de vedere asupra fragilităţii. Coerentă şi compactă, echipa celor trei actori, Oana Mardare, Timea Udvari, Cătălin Filip, are tonul just şi convinge fără să inducă senzaţia unui angajament militant. Fragilitatea, calificată ca atribut negativ, a devenit un tabu în societatea ultraperformantă a prezentului. Ni se spune continuu Poţi, meriţi, ştii, vrei! Trăim sub presiunea performanţei profesionale şi personale, dar nu vorbim despre reversul pozitivismului cu care rămâne să ne luptăm în intimitatea suferinţelor ascunse. Ultima scenă, scrisoarea adresată viitorului copil, validează îndoiala părintelui în faţa noii responsabilităţi. Spectacolul repune în drepturi legitimitatea luptei cu vulnerabilitatea, dreptul fiinţei la fragilitate.


 

 

Istorie subiectivă a fragilităţii

un spectacol de: Cătălin Filip, Olivia Grecea, Oana Mardare, Ana Cucu Popescu, Timea Udvari
concept și regie: Olivia Grecea
dramaturg: Ana Cucu Popescu
distribuție: Cătălin Filip, Oana Mardare, Timea Udvari

O coproducție Reactor de creație și experiment – BRUT