Petro Ionescu - despre iubire și opusul ei

Petro Ionescu - despre iubire și opusul ei

„Partea 1. Iubirea” este prima premieră a anului 2022 la Reactor. Spectacolul este regizat de Petro Ionescu, artistă care a mai lucrat la Reactor la numeroase spectacole, dar care vă propune pentru prima oară un spectacol din postura de regizoare. Am rugat-o să ne spună câteva lucruri despre ce urmează să vedem și despre cum se raportează la această nouă ipostază. Iată gândurile ei:

Lucrez la spectacolul meu de disertație. Sunt în anul 2 la Masteratul de Arta Regizorului din cadrul Universității de Arte din Târgu-Mureș. Spectacolul abordează tema iubirii din diverse perspective, urmărind și contextele în care învățăm să iubim sau să vorbim despre iubire. Mă interesează să explorăm un bagaj emoțional care vine la pachet cu experiențe nu întodeauna plăcute. Am pornit la lucru folosind metode de teatru devised, așa că o parte din poveștile livrate în spectacol sunt povești ale echipei artistice, trecute printr-un filtru poetic și ficționalizat.

Până acum, am avut parte de tot felul de experiențe la scenă, dar acum lucrez din perspectiva de regizoare Se schimbă foarte mult lucrurile. E ceva ce mi-am dorit foarte mult și îmi place enorm să coordonez prima parte a procesului de lucru. E minunat cum se nasc lucrurile acolo, cum se deschid permanent căi posibile. A doua parte a procesului, cea a construcției și fixării spectacolului, îmi place mai puțin, pentru că își pierde prospețimea. Poate de asta sunt mai atrasă de zona de performance sau de formele hibride. Îmi place să văd lucruri brute, necizelate, îmi place greșeala pe scenă, pentru că mi se par mai vii decât ceva făcut foarte riguros. În același timp, cred în concept și în stabilirea unor parametri.

Socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg, mai ales atunci când lucrezi colaborativ. În ceea ce privește procesul, știu că vreau să fie unul lejer și relaxat. Mă interesează armonia și găsirea unui limbaj comun. Nu funcționez deloc bine în condiții de stres, mă blochează și îmi omoară cheful și creativitatea. La fel ca toată lumea, îmi doresc să iasă un spectacol decent care să țină publicul atent, dar îmi doresc și să mențin un tip de relație între performeri. Asta e supratema pentru mine: o atenție și o grijă în scenă care sunt specifice grupului, cu propriile lor reguli.

Mă tot gândesc cum se mai poate vorbi astăzi despre iubire și nu știu, nu mai știu. Pot să recomand cărți scrise de oameni mult mai deștepți și mai capabili ca mine să vorbească despre asta. În contextul războiului cu Ucraina, recunosc că nu mi-a fost ușor să continui să lucrez la acest spectacol. Să mă încăpățânez să vorbesc despre iubire, în timp ce în exterior se întâmplă exact opusul. Poate e și asta o probă pentru spectacolul nostru. Cred că putem vorbi despre iubire găsindu-i mai multe valențe. Iubirea înseamnă ceva diferit pentru fiecare și nu îmi propun să ofer vreo explicație despre ce e iubirea. Ea se întâmplă și e ceva puternic, aproape violent, dar eu caut tot mai mult partea calmă și liniștită a iubirii. Iubirea e ceva ce necesită timp. E nevoie de multe condiții ca ea să dureze și să funcționeze. Știu că vorbitul meu frumos nu va rezolva mare lucru, dar cam pe aici sunt cu gândurile. Viitorul e tot mai cețos, pare că orice proiecție e inutilă acum, așa că îmi e frică să mai emit păreri despre viitor.

„Partea 1. Iubirea” este un spectacol produs în cadrul programului cultural „Perspective”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.