Anul acesta ne bucurăm de cea de-a X-a ediție Drama 5 și ca în fiecare an, lucrăm la un nou spectacol bazat pe un text contemporan de teatru scris în cadrul rezidenței. În luna noiembrie vom scoate la public premiera „Dealul florilor”, de Calița Nantu și regizat de Márk-Cristopher Demeter. În așteptarea premierei, am rugat-o pe Calița să ne povestească mai multe despre cum a scris acest text.
Am început să scriu prima scenă din ce urma să fie „Dealul Florilor” în primăvara lui 2024. Am deschis Word-ul fără niciun plan în minte, doar cu dorința foarte mare de a transpune într-o formă sau alta un spațiu și niște personaje din mintea mea. Am scris atunci la foc automat un dialog, câteva didascalii și am închis laptopul. Apoi, cu cât treceau lunile, mă tot întorceam mental la lumea aia, mă inspira foarte mult, dar nu am mai avut curaj să scriu decât după aproape un an când am redeschis documentul Word și am mai scris câteva scene. Deja aveam o lume care îmi plăcea acolo. Știam de Drama 5 din celălalte ediții pe care le urmăream de la distanță de câțiva ani și fantazam că, la un moment dat, o să aplic și eu cu ceva.
În ianuarie 2024, împreună cu partenerul și colegul meu Ștefan Dogaru, am început să lucrăm la spectacolul „Plapuma.performance folcloric”. Ne propuseserăm să facem tot spectacolul de la zero, adică să facem noi muzica, proiecțiile, textul, regia. A fost un proces dificil, dar foarte, foarte plăcut. Atunci am scris prima oară text pentru teatru și mi-a plăcut enorm. Două luni mai târziu, am simțit nevoia să scriu din nou. Simțeam dorința asta foarte mare că vreau să mă exprim, că am niște convingeri, niște spații și niște personaje și imagini în capul meu de mult timp și că vreau să le scot afară. Am deschis atunci prima oară laptopul și am scris o primă scenă. Apoi câteva luni n-am mai scris nimic, dar m-am gândit foarte des la lumea aia. Următorul an a fost un an în care am început să chestionez motivele pentru care fac actorie, îmi pierdusem pofta de a juca, nu mă simțeam reprezentată neapărat de textele pe care lucram, simțeam că îmi doresc să aduc un aport mai mare procesului de lucru. Când toate nevoile astea au ajuns la volum maxim, am redeschis laptopul și am început să scriu. Am scris despre mi-ar plăcea mie să aud, să văd, să joc pe scenă. Și apoi mi-am făcut curaj și am aplicat la Drama 5. Pe parcursul rezidenței, mi-am consolidat foarte bine ideile și, simțindu-mă în spațiul ăsta safe, am avut curaj să ating în text niște subiecte sensibile pentru mine. La finalul rezidenței, când a fost gata textul, am simțit că procesul ăla a fost poate unul din cele mai împlinitoare procese artistice prin care trecusem până atunci.
Când am început să scriu, nu știam nicio regulă după care să mă ghidez. Cu toate astea, faptul că aveam o experiență de 5 ani în teatru, mi-a oferit posibilitatea să mă întâlnesc cu foarte multe texte și cred că am înmagazinat inconștient informații despre structură, ce merge și ce nu merge, ce îmi place sau ce nu îmi place, și când am început să scriu, intuiam deja ce fel de voce mi-ar plăcea să am în scris. Scrisul pentru mine acum e ceva extraordinar de plăcut. E activitatea mea preferată, dar nu apuc să o fac des, de asta, atunci când mă pun la birou, simt că evadez într-o lume pe care doar eu o știu. Și e foarte fain.
Îmi propun să învăț cum să le descriu oamenilor din echipă lumea mea, dar în același timp să învăț să o privesc din alte perspective, prin ochii lor. Îmi mai propun să am încredere în ceea ce am scris, în ideile și structurile pe care le-am propus în text.
Întotdeauna am privit funcția de dramaturg cu mare admirație, textul e una dintre cele mai importante unelte de lucru în procesul artistic. Ce văd mai clar acum e poziția fragilă a dramaturgului.
Cred și sper că publicul se va bucura de referințe și de lumea propusă în text, sper că le va hrăni puțin sentimentul de nostalgie, dar mai sper și că dincolo de toate astea, subiectele și problematicile importante despre care se vorbește într-o manieră comică vor ajunge la public.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect co-finanțat de Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca.