IMPERIUL ȘOPTIT DE TURANDOT

„Turandot în imperiul şoaptelor” este o adaptare a legendei prinţesei chineze, bazatã pe piesele lui Carlo Gozzi, Friedrich Schiller, libretul lui Giuseppe Adami și Renato Simoni pentru opera lui Puccini, cu inserţii din „Caligula” lui Camus.
Turandot, femeia-dragon a Chinei de altãdatã, a rãmas pe podiumul din Sala Divanului, de unde îşi trimitea cândva la moarte pretendenţii ce nu reuşeau sã treacã probele date de ea. Deşi opulentul palat a ajuns o ruinã şi cei din jurul ei au murit, îşi retrãieşte legenda de secole, schimbându-i însã finalul. Spre deosebire de toate prinţesele Turandot dinaintea ei, care s-au cãsãtorit cu prinţul Calaf, aceastã Turandot nu îmbãtrâneşte. Frumuseţea ei, care provoca rãzboaie în imperiu, a rãmas intactã de-a lungul timpului.
Cei care vin sã vadã „femeia care nu moare” pentru cã şi-a împietrit inima sunt, pentru Turandot, Marea Adunare ce asista la înfrângerea prinţilor. Şi pentru cã regãseşte aceeaşi esenţã în oameni de sute de ani, refuzã sã-şi pãrãseascã povestea.