În acestă lună, va avea loc la Reactor a doua premieră a anului 2022, spectacolul „Habituare”. Irina Ionescu a lucrat la acest spectacol pe partea video, colaborând și pe partea de scenografie și costume. Iată ce ne-a povestit Irina despre munca la acest proiect:
Colaborarea cu Reactor a venit destul de întâmplător, aproape de la sine. Proiectul „Habituare” a fost primul, în care căutarea artistică a fost comună. Zona de ecoanxietate și criză climatică este una în jurul căreia mă învârt de mai mult timp și m-am simțit mereu destul de blocatx în fața ei. Colaborarea cu Ioana Hogman și Raul Coldea m-a adus într-un punct nou, prin abordarea ei mai indirectă. Mare parte din proiect a însemnat pentru mine ceva nou. Dar am simțit că lucrurile s-au așezat foarte organic, mai ales în perioada repetițiilor, prin întâlnirea conceptelor (dramaturgice, regizorale, vizuale) cu actorii și actrițele.
În proiectul „Zonă de siguranță”, în care m-am ocupat de ilustrarea textelor din campania de informare, lucrurile au fost mai clare. În mod evident, tema abuzului este importantă pentru mine, chiar dacă am abordat-o în feluri diferite până acum. Am încercat să încălzesc puțin subiectul prin ilustrațiile mele și ritmul animației, fiind deja vorba despre o temă grea.
Îmi place să mă joc cu diferite medii de expresie artistică. În acest joc, filmul rămâne ca un filtru sau punct de referință prin care mă raportez la mediul nou, în acest caz teatrul. Este modul meu de a înțelege ceva nou prin ceva ce îmi e mai familiar, funcționez printr-o comparație constantă, caut mereu ce e comun și ce se poate împrumuta din teatru în film și invers. De exemplu, în acest caz am simțit că spectacolul funcționează ca un mix între principiile slow cinema și cele ale noului val grecesc, transpuse evident în mijloace specifice, performative.
Pe lângă mediul artistic diferit și rolurile pe care le-am avut în proiect, au fost ceva nou pentru mine, tangențial familiare – cel de scenografx și artistx video. Scenografia și costumele au fost o muncă colaborativă, după conceptul gândit de Raul. Construind scenografia și costumele colaborativ, am avut și niște repere clare, dar am avut și libertatea de a completa conceptul prin propria viziune estetică și să o adaptez la spectacol. Ca artistx video a fost din nou mai mult o muncă de adaptare și de a găsi un limbaj care funcționează în contextul nostru.
Temele abordate de spectacol mă interesau de multă vreme. Cel mai mult m-am concentrat pe felul în care se reflectă în relație cu inegalitatea socială. Am avut o primă încercare în sensul ăsta când am participat la un workshop de documentar radio, cu tema crizei climatice, unde una dintre persoanele intervievate a fost chiar Ioana. Cred că e și un fel de evoluție de la proiectul de atunci la „Habituare”, de la a mă concentra pe felul în care persoane cu diferite contexte sociale și materiale se sprijină în comunitate, la felul în care comunitățile reacționează și simt. Cumva aș putea spune că spectacolul conține ceva din ce mă preocupa și atunci, transpus într-o formă mai puțin directă, mai degrabă senzorială, în care vorbim mai alegoric.
________________________________________________________________________
„Habituare” este un spectacol produs în cadrul proiectului cultural „Solastalgia”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.