OPENING REACTOR / Stagiunea 24/25

Dăm startul unei noi stagiuni, cea de-a 11-a din viața Reactorului!

Sunt multe lucruri pe care vrem să le împărtășim cu voi. Ne-am propus ca din această stagiune să întărim cât putem de mult relația noastră cu comunitatea, cu orașul, cu publicul și cu breasla meșteșugărească. Am pregătit o mulțime de activități la care abia așteptăm să ne întâlnim, daaar first thing first: întărim tradiția cinelor comunitare care deschid noua stagiune, așa că vă invităm pe 6 septembrie la o seară cu casa și masa pline!

După bunul obicei, vă așteptăm cu porțile deschise să ne bucurăm de o masă bună împreună, la care vă încurajăm să contribuiți după cum vă lasă inima și timpul! Dacă vă place să gătiți sau vă entuziasmează vreo nouă rețetă , haideți să împărțim plăcerea de a mânca împreună.
Pentru a ne organiza cât mai bine, ne-ar ajuta să vă confirmați participarea completând formularul acesta.

De asemenea, în spiritul serii, minunata noastră colegă Lucia Mărneanu vă invită în foaier să descoperiți lucrarea „Istoria colegialității”, creată în cadrul unei rezidențe artistice în care a luat istoria Reactorului la puricat împreună cu Oana Mardare și Petro Ionescu, pentru a reface o poveste incompletă a relațiilor din cadrul comunității Reactor. Lucrarea va fi inclusă în volumul Reactor 10, a cărei lansare o pregătim tot în această toamnă. Până atunci, haideți să vedeți un sneak peak din istoria noastră, reimaginată de Lucia.

Într-o zi, doi țânțari au zburat înapoi în România, după ce fuseseră la studii în Spania. Aveau un vis: voiau să aibă în țara lor, un bec al lor, un bec anume în jurul căruia să strângă alți țânțari, la fel ca ei și să bâzâie acolo toți împreună despre… mă rog, despre ei înșiși și rostul lor în lume, despre lume, despre arta și politica țânțărească și tot felul de treburi serioase de țânțari maturi. Ce să mai, le trebuia un bec anume, destul de potrivit, destul de nu știu-cum-să zic încât să poată strânge în lumina lui caldă o mână de țânțari pentru cel puțin 2 ani. Așa era visul la început. Și cei doi țânțari recent întorși din Spania au dat, rând pe rând, vestea becului special pe care l-au găsit pe o stradă numită Petofi Sandor 4, în Cluj mai exact, în Transilvania lui Dracula-cel-sugător-de-sânge (wink wink). Cum s-au transformat cei minim 2 ani în minim 10 și ce s-a întâmplat mai departe, ce drame, ce împăcări, ce mobilizări în masă, ce succese, ce eșecuri, ce proiecții, ce întâlniri, ce specimene de țânțari s-au perindat pe acolo, unul mai nebun ca altul, ce tumbe și rostogoliri și piruete aviatice au făcut țânțarii ca să zboare împreună, în fine – ce zumzăială s-a ales de tot visul ăsta – puteți vedea la vernisajul de pe 6 septembrie; o țânțăreasă cam amețită, dar talentată la desen, care s-a tot învârtit și ea prin jurul becului vreme de 10 ani a fost recent invitată să ilustreze toată istoria. Haideți, vă așteptăm! Bzzz-bzzzzzz…

(Istoria colegialității ilustrată de Lucia Mărneanu)

***Înainte de cină, de la ora 19:00, vă așteptăm la spectacolul lectură, cu intrare liberă, Orgasmul meu e un oftat, de Sabina Balan.

Cina și vernisajul se organizează în cadrul proiectului „Coleg / Kollega – practici de colaborare”, co-finanțat de AFCN, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca. Spectacolul lectură are loc în cadrul proiectului „Drama 5. Ediția a IX-a”.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administraţiei Fondului Cultural Naţional. AFCN nu este responsabilă de conţinutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanţării.