re.plasticatta

Un exercițiu de suprapunere a două medii. Un mod deformat de a vedea lucrurile. Un spațiu care se află la granița dintre video și text.

M-am trezit de dimineață.
M-am trezit de dimineață și m-am uitat pe geam afară.
E soare, e frumos, e bine.
E o vreme minunată și vreau să mă bucur de ziua asta.
Am făcut tot ce se putea face într-o zi banală.
M-am trezit
M-am uitat pe geam
Am mâncat
Am băut
Am mers
Am făcut duș
Am râs
Am stat.

O ruptură.

Că totul ar putea să se termine în curând
Că sunt monștri în capul meu și invadează locurile libere
Că tristețea nu e ceva ce controlezi, dar o maschezi
Cu mâncare, cu machiaj, cu rânjete false și tone de lucruri inutile.
Și totul chiar se termină în curând, înăbușit de lucrurile la care nu renunț
Și nu renunț la nimic.
Târâi după mine o grămadă de bube.
Lucruri care nu mi se cuvin și după care am tânjit
lucruri de care nu s-a atins nimeni ani de zile și care au prins miros și praf și culoare
lucruri care se modifică, chiar dacă nu se întâmplă nimic vizibil cu ele.
Lucruri care mor și le las așa, să moară în mijlocul camerei.

„E ceva de-al meu în mormanul ăsta?”
Și m-am mirat de tot nonsensul produs.

Un proiect MiniReactor în parteneriat cu Reactor de creație și experiment

Parteneri: Centrul de Cultură Urbană Casino, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Iulius Mall, Cinema Arta, White Cuib

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.