Luna martie aduce prima premieră a anului, o premieră din mai multe puncte de vedere, ținând cont de faptul că e prima dramatizare a unui roman care se montează la Reactor. Spectacolul este un musical bazat pe romanul Răscoala, de Liviu Rebreanu, scris de Alexa Băcanu, regizat de Dragoș Mușoiu, cu o muzică originală compusă de Boros Csaba pentru primul act și de Danaga pentru cel de-al doilea.
1. Ai deja câțiva ani de când lucrezi pe zona de musical sau teatru muzical, cu o amprentă destul de specifică în ceea ce privește tematicile, de obicei sunt abordate teme sociale de impact. Cum se încadrează acest spectacol în cercetările tale artistice?
Dragoș Mușoiu: Chiar dacă majoritatea spectacolelor mele din ultimii ani lucrează consistent cu muzica și se bazează pe cântat, nu le-aș numi pe toate musicaluri. Unele sunt pur și simplu spectacole cu songuri, altele se inspiră din zona cabaretului sau a spectacolului de revistă. Dacă vorbim de musical, adică de o poveste amplă spusă prin intermediul cântatului, Răscoala este doar al treilea astfel de spectacol la care lucrez, împreună cu dramaturga Alexa Băcanu. Colaborarea noastră pe acest tip de spectacol a început în 2020, când am realizat împreună musicalul despre bullying, Dac-ar avea gură, la unteatru, în București. La momentul respectiv, nu am reușit să identific în istoria recentă a teatrului românesc prea multe alte exemple de spectacole în care atât textul, cât și muzica să fie originale. Reactor de creație și experiment a văzut un potențial în demersul nostru și, începând din 2022, ne oferă un cadru în care să îl continuăm și dezvoltăm. A fost atunci Visul, un musical despre abuzuri în mediul universitar artistic, iar acum lucrăm la Răscoala, un musical politic despre inechitate socială, manipularea mulțimilor și consecințele acestora, care pot fi extrem de violente.
Ca să îți răspund la întrebare, cred că acest spectacol se încadrează firesc în cercetările mele artistice. Principala noutate pe care o aduce ține de punctul de pornire, care de această dată constă într-un material existent, un roman. O premieră atât pentru mine, cât și pentru Reactor de creație și experiment.
2. Ați pornit de la un roman canonic, Răscoala, de Liviu Rebreanu, pe care l-ați transformat destul de mult în procesul de lucru la acest spectacol. Ce se păstrează și ce e înlăturat?
D.M.: A fost, în primul rând, un efort de esențializare. Răscoala e un roman dens și complex, care se întinde pe câteva sute de pagini, cu o multitudine de fire narative și personaje consistent dezvoltate din punct de vedere biografic. Să cuprinzi toate astea într-un spectacol e, practic, imposibil. A trebuit, deci, să identificăm firul esențial al poveștii lui Rebreanu, eliminându-le pe cele secundare, estompând biografiile unor personaje și mixându-le în așa fel încât să nu ratăm impactul emoțional pe care poveștile individuale l-ar putea avea în înțelegerea problematicii macro. Dacă vrei, ăsta a fost efortul de conceptualizare. Și a mai fost nevoie de un tip de efort, acela de a veni cu o perspectivă contemporană atât asupra romanului, cât și asupra evenimentelor istorice pe care le invocă. Asta a însemnat căutarea unui tip de comentariu, a unei poziționări din prezent asupra trecutului și se reflectă, cred, atât în decupajul materialului, cât și în tipul de scriitură al Alexei.
3. Cum vorbește despre contemporan un spectacol care se inspiră din evenimente petrecute acum mai bine de 100 de ani?
D.M.: Prin asemănări izbitoare și diferențe subtile. Prin discursurile izbitor de asemănătoare ale politicienilor de atunci cu cele ale politicienilor din prezent. Prin nevoile celor mulți care sunt la fel de puțin satisfăcute azi ca și atunci. Prin felul în care mecanismele de manipulare a maselor în scopuri politice au rămas aceleași. Prin felul în care s-au perpetuat raporturile sociale și de putere. În general, printr-un puternic sentiment de deja-vu.
4. Povestește mai mult despre repetiții, lucrul cu întreaga echipă, care e destul de numeroasă. Cum e influențat lucrul la scenă de acești factori? Ce decizii artistice/estetice s-au luat?
D.M.: Cred că e important de povestit puțin despre procesul de lucru la un musical într-un astfel de context de finanțare și producție. În general, spectacolul de teatru muzical obligă la un proces de lucru specific. Întâi trebuie să existe textul, apoi trebuie să existe muzica, apoi actorii trebuie să știe bine song-urile astfel încât să se poată ajunge în punctul din care începe, de regulă, construcția unui spectacol de teatru: prima lectură. Fără ca aceste etape să fi fost parcurse, nimic nu se poate construi. Duratele cu care lucrează muzica impun duratele acțiunilor scenice, liniile melodice prin care comunică personajele impun un anumit tip de frazare și interpretare, atmosfera muzicii trebuie susținută de tot ceea ce se întâmplă scenic etc. Deci vorbim de un proces de creație care e dependent de mult mai mulți factori, un proces în care inspirația are mai multe surse, dar și mai multe limite. De aceea marile musicaluri sunt gândite, dezvoltate și construite într-un timp mult mai îndelungat decât alte spectacole. Dar când lucrezi pe un calendar impus de o finanțare de tip AFCN, timpul devine strict și limitat, iar etapele de creație e necesar, uneori, să se suprapună. Textul continuă să fie work-in-progress mult după începerea repetițiilor, muzicienii trebuie să intuiască direcția în care merge textul și să își restructureze constant materialul în așa fel încât să rămână în acord cu textul, regizorul e nevoit să își regândească și să își reformuleze permanent discursul scenic în funcție de schimbările de direcție care apar, uneori, în mod neprevăzut, iar actorii trebuie să asimileze toate aceste lucruri într-un timp record. Așadar, nu e un proces de lucru ușor. Necesită multă flexibilitate, capacitate de adaptare și, uneori, skilluri de management de criză. Din fericire, cred că spectacolul dispune de o echipă de actori care, pe lângă aptitudinile pe care spectacolul de musical le solicită, are și această capacitate, de a integra și de a lucra cu neprevăzutul.
5. Care sunt pentru tine mizele politice și artistice pe care le atingi spectacol? Ce îți dorești să provoace în public?
D.M.: Încerc, ca de fiecare dată, să lucrez cu mijloacele de expresie ale musicalului fără însă a rămâne în sfera spectacolului de divertisment. Încerc să traduc strălucirea musicalului într-un limbaj scenic adecvat spațiului în care lucrez și mijloacelor de producție. Încerc să nu trădez mizele artistice ale Reactorului, dar să găsesc, în același timp, un mod propriu de a le atinge. Prin toate astea, îmi doresc să fac un spectacol care să provoace conștientizare și înțelegere. Cred că dând la o parte culoarea de epocă, devine vizibilă ciclicitatea unor mecanisme sociale și politice care în trecut au avut consecințe dezastruoase. Pe spirala istoriei, suntem într-un punct în care lucrurile par să se repete. Dar un punct din care încă putem evita un alt val de consecințe dezastruoase.
Program cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.