În curând iese la public noua premieră din cea de-a X-a ediție Drama 5. „Dealul florilor” este un spectacol bazat pe textul dezvoltat de Calița Nantu în cadrul rezidenței și montat la scenă de Mark-Cristopher Demeter. Pentru a afla mai multe despre procesul de lucru, am făcut un scurt interviu cu regizorul spectacolului.
1. La ce lucrezi acum? Care e contextul cercetării tale artistice? Există ceva anume ce te preocupă în munca ta de regizor?
Mark-Cristopher Demeter: Momentan lucrez la spectacolul intitulat, ca și textul pe care se bazează, „Dealul Florilor”, scris de Calița Nantu. În acest proiect încerc să găsesc un limbaj teatral, specific atât textului, cât și spațiului, care are la bază realismul, dar nu în sensul de imitație sau crearea iluziei realității, ci mai degrabă în a descoperi prin el părțile paradoxale, suprareale, magice ale realității. Realitatea în sine este un concept convențional, dar eu chiar cred că fiecare om are realitatea lui, care poate diferi enorm de realitatea altui om, unul cu care poate chiar trăiește împreună.
2. Ești un regizor tânăr și ai avut deja parte de tot felul de experiențe la scenă până acum, și în teatre de stat, și în teatre independente. De multe ori ai lucrat și pe metoda devised, iar acum la Drama 5, lucrezi pe un text dramatic gata scris. Se schimbă ceva în funcția ta de regizor când lucrezi așa?
M.-C. D.: Absolut. Este o situație nouă pentru mine, pentru că până acum am lucrat ori devised, ori pe un text scris de către un scriitor care a murit de minim 20 de ani. Oportunitatea de avea scriitorul piesei lângă tine poate fi un mare avantaj în a înțelege mai profund lucrurile, dar și în a scrie sau rescrie părți din text în funcție de nevoile spectacolului. Funcția de regizor nu cred că se schimbă fundamental aici, dar vine cu un alt pachet de responsabilități și nevoi.
3. Ce îți propui de la proces? Putem vorbi despre un tip de abordare/estetică pe care tu o practici prin spectacolul „Dealul Florilor”?
M.-C. D.: Mihai a propus un spațiu super puternic vizual și teatral care am simțit că prinde spiritul textului care m-a împins spre o estetică pe care eu mi-am imaginat-o de dinainte să văd spațiul și asta m-a bucurat mult. Estetica spectacolului cred că este greu de definit (poate doar în momentul actual), dar ceea ce cred că este un lucru care ne poate ajuta. Dacă ar trebui să definesc abordarea aș zice că e căutarea spațiului liminal (după cum spunea și Calița) între realitate și vis. Când spun vis mă refer la un înțeles mai larg care cuprinde și lumea de dincolo, moarte etc. Visul are logica lui proprie care nu se aplică realității și invers. Așa cum un om are realitatea lui care are logica lui și se poate întâmpla ca acea logică să nu se aplice realității altui om. Poate nu e așa, dar e interesant de imaginat că de fapt de aici se nasc invențiile, conflictele, revelațiile.
4. Ești obișnuit să lucrezi și în limba română și în limba maghiară. Ce dificultăți ai întâmpinat în descifrarea acestui text? Mă gândesc la faptul că e un text bogat cu un univers ușor supranatural, dar vorbește foarte concret despre o generație care a prins un context social politic specific, folosind și niște referințe mai mult sau mai puțin recognoscibile.
M.-C. D.: Problema cu faptul că lucrez în două limbi este că am alt mod de gândire în ambele. E interesant să încep să gândesc despre o temă în maghiară, apoi dacă încep să descifrez aceeași temă, ajung total altundeva cu alte gânduri. Sigur, „bariera” lingvistică există, dar e ușor de… cum îi zice… trecut peste. Nu aș spune că am întâlnit dificultăți în descifrarea textului pentru că e în română, ci pentru că eu gândesc în română despre acest text și cred că de multe ori prinde bine să schimb vocea din capul meu pe maghiară, să nasc alte idei, doar că apoi ceea ce se naște în maghiară nu prea are același sens în română. Dacă are sens ce zic. În principiu, cred că e vorba de faptul că înțeleg acest text printr-o prismă mai distantă de mine, ceea ce mă face să simt această distanță. Dar distanța nu e un lucru rău… Ai loc să te apropii.
5. Cum crezi că va fi receptat acest spectacol, atât ca formă, cât și în ceea ce privește conținutul?
M.-C. D.: Habar nu am, nu mă gândesc la asta. :)) Dar sunt sigur că este destul de mult loc de rezonat pentru oricine. Vibe-ul anilor 2000 combinat cu un coolness al prezentului e contextul în care se întâmplă drama familiei Cherecheș. Cred că nu s-a modificat intenția inițială a textului, sigur punerea în scenă uneori cere ca unele replici să fie rescrise, tăiate, dar asta e ceva firesc.
6. Cum arată pentru tine îmbinarea dintre forma spectacolului și conținutul piesei? Ai descoperit lucruri noi prin întâlnirea cu echipa artistică?
M.-C. D.: Da, și asta cred că e cel mai important într-un proces de lucru. Descoperirea. Mă bazez mult pe echipă și am încredere maximă în toată lumea, pentru că după părerea mea doar așa merită să ne raportăm unii la alții și să fim curioși. Curioși de tot și toate. Îmbinarea unei forme în devenire cu un conținut deja gata e un challenge mare, dar cred că de aici se pot naște rezolvări artistice la care nu se așteaptă nimeni. Cred în relevanța spontaneității și în a lăsa uși deschise când vine vorba ori de formă, ori de conținut.
Spectacol produs în cadrul proiectului „Drama 5. Ediția a X-a”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii și Consiliul Județean Cluj.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.