A IX-a ediție Drama 5 aduce în luna noiembrie premiera spectacolului „Armageddon Rebranded”, bazat pe textul scris de dramaturgul Alex Gorghe. Textul a fost dezvoltat în cadrul rezidenței noastre și selectat pentru a fi montat de regizoarea Irisz Kovacs. În așteptarea premierei, l-am rugat pe Alex să ne povestească mai multe despre cum a scris acest text.
Nu știu ce se modifică în funcția mea de dramaturg. Și nici nu știu care e relația mea cu textele de teatru. Doar vreau să fac publicul să nu se plictisească. Cred că e un task din ce în ce mai greu fiindcă atenția se pierde mult din cauza/datorită internetului. Și eu trec prin acest proces de extra-plictiseală. Simt nevoia să fiu bombardat de stimuli, că altfel mor în scaun, de asta și încerc să fac textele de teatru să sune ca niște episoade de desene animate. Îmi iese? Nu cred. Încă!
Miza mea a fost să creez un spectacol care mi-ar fi plăcut dacă aș fi mers la el când eram adolescent. Când eram la liceu și am citit prima dată Chip de foc al lui Marius von Mayenburg, am simțit că vreau să dau tare cu capul într-un perete, să ard o grădiniță, să împing bătrâni pe scări. Am vrut să fac ceva asemănător. M-am trezit că vreau să fac un text despre niște oameni depresivi care creează o grupare extremistă cu scopul de a accelera sfârșitul lumii fiindcă detestă societatea în care trăiesc. Gândul ăsta a pornit din lucrurile pe care le consum, muzica postpunk, piese de teatru nervoase, jocuri video violente.
Am început să lucrez la textul Armageddon Rebranded într-un atelier de scriere cu Bogdan Georgescu organizat de Platforma de Teatru Politic și primele drafturi erau jalnice :))) Nu se înțelegea nimic. Bogdan m-a ajutat și mi-a dat niște sfaturi și s-a transformat în ceva mult mai suportabil.:D
L-am continuat la Drama 5, unde am avut ajutorul Mariei Manolescu. Maria a fost, nu numai pentru acest text, dar și pentru mine, o persoană care mi-a dat enorm de mult curaj. M-a încurajat să nu mă duc pe structurile dramatice pe care le știu, m-a încurajat să caut calea mea de a povesti plotul, m-a încurajat să pun toate prostiile din mintea mea în text. M-a ajutat și să le formulez și să le traduc într-o formă, sper eu, digerabilă pentru privitori.
Mi-a ieșit ce mi-am propus? Nu prea cred, o să mai încerc pe următoarele texte. A ieșit ceva mult mai calm și mai pacifist decât era în capul meu, dar cu toate astea, mă bucură extrem de tare ce am reușit să fac alături de oamenii care mi-au dat sfaturi pentru text.
Din păcate, în afară de prima săptămână cât am rezolvat și adăugat niște lucruri la text, nu am fost prezent la repetițiile acestui spectacol. Și asta mă dezamăgește puțin, fiindcă consider că asta e una dintre treburile mele ca dramaturg. Dar asta este, mă spovedesc și trec păcatele.
Textul ăsta mi se pare așa mai… e amuzant, dar la final tot mă întristează. Eu chiar cred foarte tare că viitorul nostru o să arate din ce în ce mai rău și că o să trăim niște timpuri din ce în ce mai triste… și cred că îndemnul textului e să mai chicotim din când în când, în timp ce lumea noastră se scufundă.