Luna aceasta vă așteptăm la lansarea celui de-al treilea modul al aplicației mobile de realitate augmentată LOC care va cuprinde 3 instalații noi și o carte care documentează procesele creative din spatele acestor instalații. Tema din acest an se axează pe ideea de LOC de joacă și a fost explorată în atelierele dedicate copiilor și tinerilor.
Coordonată de colegul și artistul Mihai Păcurar, platforma LOC există din 2023 și funcționează ca o galerie de proiecte ce pot fi accesate fie la fața locului, în Cluj-Napoca, fie în orice alt mediu, cu un set diferit de instrucțiuni. Pentru a afla mai multe despre acest proiect, am povestit cu Mihai în rândurile de mai jos.
1. Cum a luat naștere acest proiect? Care a fost contextul pentru tine și de ce acest interes pentru spațiul urban și realitate augmentată?
Mihai Păcurar: Proiectul LOC a luat naștere din două nevoi: una a fost nevoia de a transpune într-un mediu diseminabil gândurile mele legate de felul în care se dezvoltă orașul în jurul nostru și a doua nevoie a fost aceea de a avea un spațiu safe de colaborare interdisciplinară și explorare a felului în care locuim. Am decis că realitatea augmentată poate fi un instrument puternic pentru critică și pentru reflecție, dar și un instrument bun pentru un tip de educație interactivă. Peste toate acestea pot pune și tentația de a popula spațiul urban cu lucrări, fără ca acesta să fie „ocupat” în sensul direct al cuvântului.
2. Colaborezi cu Reactor de mulți ani și de atunci lucrurile s-au legat: ai făcut parte din diverse proiecte, având diferite funcții artistice, dar ești responsabil și de tot ce înseamnă vizual la Reactor. Se schimbă ceva în funcția ta de acum, de persoană care coordonează platforma LOC și implementează o parte diferită/auxiliară activității teatrale? Cum o percepi în raport cu ce se întâmplă la Reactor?
M.P.: Consider că platforma LOC vine în completarea practicilor artistice ale spațiului Reactor. În ambele cazuri vedem o ancorare puternică în contextul prezent în jurul nostru. Spectacolele Reactorului propun o relație directă între public și actul artistic, o relație care mediază un schimb de senzații și informații care vin din probleme intime sau colective și care îi privesc direct pe toți cei implicați. Platforma LOC propune un gest similar de apropiere între public și actul artistic, tot ancorat în problematici reale, dar o face fără să depindă de spațiul de joc, ci deschizând aria de explorare și reflecție către tot orașul. Aplicația LOC, odată descărcată, poate fi folosită oriunde, atât în spațiul urban cât și în spațiul intim al propriei locuințe.
În plus, LOC propune și un spațiu de colaborare interdisciplinar (spațiu folosit și în proiectele artistice ale Reactorului) care primește specialiști din domenii foarte diverse și participanți de vârste foarte diferite. De aceea consider că LOC lărgește plaja tipurilor de public care vin în contact cu actele artistice ale spațiului Reactor.
Și cum m-a interesat dintotdeauna relația Reactorului cu publicul său și modalitățile prin care ne întâlnim, mă incită această poziție de coordonare a proiectului LOC care îmi dă posibilitatea de a experimenta și cu diverse contexte de interacțiune între părți.
3. Dincolo de partea de coordonare, cum a fost pentru tine experiența atelierului alături de studenți? Ce ai urmărit? Cum ai gândit structura atelierului? Care sunt rezultatele?
M.P.: Pe lângă munca de coordonare pe care o fac pentru proiectele LOC, în acest an am coordonat și un atelier de trei zile cu șase studenți ai secției Digital Interactive Arts, a Facultății de Teatru Și Film. Cum tema din acest an a fost Loc de joacă, am încercat să explorez împreună cu ei diferitele valențe ale acestui concept (joaca) în raport cu orașul. În acest fel am ajuns să ne uităm la locurile de joacă atât cu nostalgie, dar și cu un soi de curiozitate spre posibilitățile care ne pot reapropia de ideea de spații comune, împărtășite și non tranzacționale, spre spații publice care devin locuri de comuniune, cu posibilități nelimitate de interacțiune. Rezultatul atelierului s-a concretizat într-una din cele trei instalații AR din acest an și este o lucrare care oscilează între nostalgia trecutului și atenția către un posibil (sau posibile) viitoruri ale felului în care locuim.
Celelalte două instalații create sub tema locurilor de joacă au fost construite în urma a două ateliere în care ne-am conectat cu alte două categorii de vârstă foarte importante. Grupul Minitremu a lucrat cu copii din ciclul primar într-o serie de ateliere în care au explorat dorințele și proiecțiile acestora vizavi de conceptul de loc de joacă incluziv pentru toate speciile, iar Alex Halka și Vlaicu Golcea au condus un atelier de sunet pentru preadolescenți, în care au explorat nevoile acestei vârste speciale, la care tinerii se găsesc într-o tranziție lungă și deseori confuză între vârsta la care foloseau locurile de joacă pentru copii și vârsta la care încep să aibă nevoi sociale și personale mai complexe.
În acest fel am creat trei instalații AR care acoperă o plajă largă de perspective care se uită la viitorul relației pe care o avem cu spațiile comune din oraș.
4. Care e relația cu publicul care va veni la instalații? Ce așteptări sunt în raport cu publicul și ce reacții crezi că va genera conținutul?
M.P.: Pentru lansarea din 17 decembrie de la Reactor, vom oferi câte un spațiu generos fiecărei instalații, lăsându-i pe cei interesați să le exploreze în ritmul lor. În general, instalațiile AR din cadrul platformei LOC invită la răbdare și un tip de imersiune activă, în care publicul își ia timp să intre în tipul de joc sau relație propus de fiecare instalație în parte. Sunetul e o parte foarte importantă a instalațiilor, dar mai cu seamă în acest an, el a devenit un layer principal al experiențelor. Cred că experiențele AR propun în primul rând un tip de explorare lentă tocmai ca să se instaleze un tip de relație reflexivă care să lase loc propriilor gânduri despre relația cu orașul.
Pe lângă cele trei instalații AR noi, la lansarea din 17 decembrie vom crea spații dedicate pentru explorarea instalațiilor din anii precedenți, deci cei care vin vor putea interacționa și cu lumea propusă de elevii clasei a IV-a a școlii Octavian Goga în instalația Orașul Viitorului, dar și cu lucrările lui Gál Orsolya, Ioana Hogman și Marius Mornea din proiectul Parcul central.
Toate instalațiile sunt prietenoase cu copiii și de aceea cred că putem face din seara de 17 decembrie o seară (nu numai) pentru familii la Reactor.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.