În ultimii doi ani, cadrul proiectului Fágáș. Perspective multiculturale – consolidarea antreprenoriatului cultural din Cluj-Napoca în context interetnic româno-maghiar, am gândit o stagiune de spectacole de teatru care beneficiază de traduceri în limba maghiară. Pentru că știm că oamenii din spatele acestor traduceri au o sarcină complexă în alegerea cuvintelor potrivite, dar și în păstrarea nuanțelor, ritmului, poeziei din textele originale, ne-am gândit să facem cunoștință cu cele/cei care au depus această muncă. Csepei Zsolt, Brigitta Csog și Virág Tímea Vanda ne răspund mai jos la câteva întrebări.
Ce ne poți spune despre tine? Cum ai ajuns să traduci texte de spectacol pentru proiectul Fágáș. Perspective multiculturale?
Brigitta Csog: Mă numesc Brigi, am absolvit Teatrologie și Jurnalism la UBB, iar acum studiez la FTF la masteratul de Teatru Contemporan. Între timp, sunt secretar literar al secției artistice maghiare la Teatrul de Păpuși Puck. Pe lângă toate acestea, în ultimele luni am fost implicată în mai multe proiecte, printre care Fágáș. Perspective multiculturale. Raluca Sas-Marinescu este persoana care m-a pus în contact cu echipa acestui proiect, deoarece cursul ei de traducere dramatică m-a dus la traducerea în maghiară a textului Visul și astfel a urmat o colaborare cu Reactor.
Csepei Zsolt: Nu știu. Mai de mult, am tradus niște texte scurte în unele spectacole, monoloage, scene… Mai jucam la Reactor în limba română, mi-am mai scris monoloage sau alte texte în română și cumva am fost întrebat dacă vreau să traduc textul de la Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois. Apoi au urmat și altele.
Virág Tímea Vanda: Am terminat licența la Facultatea de Litere, specializarea Limbi Moderne Aplicate, unde am studiat traducere și interpretare. Teatrul era mai degrabă un hobby pentru mine, așa că, știind că aș mai dori să studiez, dar știind și că nu la Litere, am decis să mă înscriu la Facultatea de Teatru și Film, la masteratul de Teatru contemporan, specializarea teatrologie. În primul semestru am avut un opțional Traducerea textului dramatic și ne-am decis să traducem texte contemporane române care încă nu au fost traduse în limba maghiară. Așa a început colaborarea mea cu Reactor.
Câte texte ai tradus până acum pentru acest proiect?
V.T.V.: Până acum am tradus Partea 1. Iubirea și Rața. Întotdeauna este mai dificil să traduci un text literar decât un text specializat, pentru că nu trebuie să traduci doar textul în sine, ci și jocurile de cuvinte, expresiile care poate nu există sau nu funcționează în alte limbi, contextele care pot avea înțelesuri diferite în cele două culturi.
B.C.: Până în prezent am tradus 3 texte contemporane din română în maghiară în cadrul proiectului. Primul a fost Visul, de Alexa Băcanu, apoi am lucrat la Dă-te din soare, tot de Alexa, iar cel mai recent a fost Interior-Lumină, al cărui text a fost co-creat de echipă.
C.Z.: Cinci.
Ce provocări apar atunci când traduci un text? Cum abordezi tu această muncă? O vezi ca pe o muncă creativă? (mă refer la modul în care trebuie să păstrezi poezia, ritmul sau muzicalitatea textului original)
C.Z.: Da, mi se pare o muncă creativă. Ai niște repere clare, dar ai și o libertate, una care îți ține creierul în mișcare, pentru că aproape întotdeauna există mai multe posibilități. Partea grea e să menții echilibrul între a fi autentic și a transmite cât mai exact intențiile inițiale. Pe mine mă interesează foarte mult ritmul textului, câteodată fac compromisuri în altă parte, doar ca să iasă ritmul, fluctuația pe care vreau s-o aud. Dacă e vorba de o poezie, un cântec sau versuri hip-hop și nu reușesc nicicum să traduc într-un ritm bun, chiar dacă corespunde rima de exemplu, mă întristez. Doar de un an fac traduceri mai serioase și mi se pare că e o lume uriașă și bogată, pentru mine sunt foarte multe de învățat. Aș putea să vorbesc foarte mult despre această muncă.
V.T.V.: Cred cu siguranță că traducerea unui text literar este un proces creativ. Și mai mult în cazul textelor de teatru, unde o parte din semnificație depinde de contextul social. Ca provocări, aș numi cu siguranță versurile, dar și textele care au un ton foarte distinct – găsirea acelui ton exact într-o altă limbă este o provocare fascinantă pentru mine.
B.C.: Nu mă așteptam să fie o muncă atât de dificilă și complexă, dar necesită un alt tip de atenție și creativitate. Una dintre cele mai mari provocări provine din diferențele de limbă, de multe ori este foarte dificil să te hotărăști dacă să păstrezi sensul propoziției printr-un joc de cuvinte sau să îl schimbi și va funcționa mai bine. Este o muncă absolut creativă, pentru că traducerea dramatică începe întotdeauna cu analiza contextului, abia apoi trecem la text, iar apoi trebuie să adaptăm textul nostru la situațiile de pe scenă, deci este o muncă foarte stratificată și cred că provocatoare.
Ce texte ți-au dat bătăi de cap din ce ai tradus până acum și de ce?
V.T.V.: În textul Partea 1. Iubirea a trebuit să traduc niște monologuri care păreau mai degrabă monologuri interioare, aveau un fel de intimitate. Textul era scris într-un mod în care cineva ar gândi, nu neapărat cum ar vorbi. Mi-a fost destul de greu să găsesc același ritm și să aleg cuvintele potrivite acestei situații în timpul traducerii.
B.C.: Cred că cele mai mari dificultăți au fost întâmpinate la traducerea textului Visul. În primul rând, este un subiect foarte sensibil, motiv pentru care am încercat să rămân cât mai fidelă textului original. Pe de altă parte, și aceasta a fost cea mai mare provocare, menținerea formatului de versuri m-a determinat să am și nopți nedormite. În același timp, a fost foarte interesant să compar de exemplu traducerile lui Shakespeare și să realizez diferențele dintre traducerile românești și cele maghiare. Per total, consider că aceasta este cea mai importantă traducere a mea, deoarece sunt atât de mulți oameni care trebuie să ajungă la această explorare și întreprindere, iar pentru mine a fost o mare plăcere să fac parte din ea.
C.Z.: Fiecare era cu bune și cu rele. De exemplu, în (In)corect, partea de trap și cântecele cred că am și reușit să le traduc destul de bine. În schimb, la Oameni și arme, m-am chinuit cu versurile. Probabil acolo era și un limbaj mai aparte sau mai specific: de multe ori, deși eu înțelegeam nuanțele, nu putem să redau exact în limba maghiară. Aici intervenea și problema de tradus în „maghiară generală” sau într-o maghiară ardelenească (?) care e mai aproape de sensul original, dar pe care cred că-l înțeleg și folosesc doar cei care au rădăcinile aici, în România. Fun fact: în Partea 2.Puterea, din greșeală, am tradus câteva rânduri din Iliada, și, deși m-am chinuit mult, zic că sună mai bine (cel puțin în contextul spectacolului) decât traducerea din original a marelui Gabor Devecseri (aici un emoji din ăla cu maimuța care-și pune mâinile pe gură). Acum trebuie să învăț greaca veche, ca să aflu adevărul.
Ce ai descoperit traducând texte de teatru? Înțelegi altfel ideea de dramaturgie sau te raportezi altfel la teatru?
B.C.: Traducerile mele m-au făcut să iubesc teatrul și mai mult și mi-au dat un nou respect pentru textele scenice, dar și o nouă apreciere a faptului că relația dintre text și scenă este un fel de mister foarte greu de înțeles. Mi-am dat seama că, indiferent câte versiuni ale unui cuvânt există, există momente în care niciuna dintre ele nu va fi cea corectă și atunci ești nevoit să renunți la el, ceea ce reprezintă un sacrificiu. Dar, în majoritatea cazurilor, merită.
C.Z.: În primul rând, am aflat cât de puțin știu, cât de puține sunt cunoștințele mele în limba română, deși o folosesc zilnic sau chiar joc în limba română. Simt că dezvolt o empatie mai mare față de celălalt popor, pentru că, de fapt, nu traduci doar text, traduci o cultură, traduci situații de viață, obiceiuri, credințe, stereotipuri. Se deschide o lume necunoscută, uriașă, care mă face să fiu foarte curios. Ador oamenii uriași, celebri, care au umblat peste tot în lume, au intrat în contact cu multe culturi, pentru că de multe ori la ei se vede abordarea asta, de a pluti deasupra popoarelor, a limbilor sau a chestiilor nesemnificative, prin care vrem să ne diferențiem unii de alții într-un mod binar de noi-ei, așa e bine – așa e rău…
Am mai descoperit că de multe ori textul scris e mult mai lent decât spectacolul în care este folosit. Este mai dens decât ceea ce-i permite spectacolul să arate. Sau poate eu sunt mai lent și înțeleg mai bine citind în ritmul pe care-l cere procesul de traducere.
V.T.V.: Am înțeles cu siguranță că un text de teatru nu poate fi înțeles pe deplin fără contextul social. Un traducător trebuie să fie întotdeauna atent atunci când abordează astfel de contexte, deoarece într-o altă limbă aceeași situație ar putea însemna ceva complet diferit.
E ceva ce ai vrea să știe oamenii despre această muncă din spate? De cele mai multe ori, munca unui traducător nu este validată sau recunoscută așa cum ar trebui, deși înseamnă un efort foarte mare.
C.Z.: Nu știu. Poate ceea ce am mai spus la întrebarea a treia: că întotdeauna sunt mai multe variante, traducătorul face o alegere. Poate că nu e cea mai potrivită, poate-i greșit. Și da, poate nu e validată, dar nici munca oamenilor de la tehnic nu e validată, nici a celor care pun supratitrarea, nici a celor care fac curat în sală… Dacă e vorba de traducere de spectacole, evident, nu vei străluci ca actorii sau ca regizorul, dar nici nu cred că-ți dorești asta. Pentru feedback, întotdeauna vor fi oameni care înțeleg această muncă și vor aprecia efortul tău sau rezultatul muncii tale. Evident, dacă ți-ai făcut treaba bine. 😀
B.C.: Traducerea este o muncă foarte lungă și meticuloasă. Adesea uităm cât de multă siguranță ne poate oferi limba noastră maternă, iar eu sunt foarte fericită să contribui la crearea acestei securități. Aceste probleme și aspecte pot părea foarte mici, dar ceea ce le face atât de frumoase este faptul că pot însemna totul.
V.T.V.: Aș dori doar ca oamenii să se gândească la câtă putere au traducătorii atunci când vine vorba de răspândirea culturii și de internaționalizarea culturii. Fără un traducător, un spectacol poate fi apreciat doar de un anumit număr de persoane, iar traducătorii pot ajuta piesele de teatru să fie cunoscute în întreaga lume.