#filtrupaula

#filtrupaula

În această stagiune puteți urmări pe profilul nostru de Instagram cum arată Reactorul prin filtrul oamenilor care însuflețesc acest loc.
În septembrie ne puteți vedea prin ochii Paulei Rotar, actriță în spectacolele „All over your face”, „Noi nu, niciodată”, „În umbra marelui plan”, „Micul nostru centenar”, iar în premieră luna asta în spectacolul „Totul e bine când se termină”. O lăsăm pe ea să vă zică povestea ei cu Reactor și vă invităm să îi urmăriți postările de pe Insta, cu hashtagul #filtrupaula.


E vară. 2016. Vreau sa mă las de teatru și să-mi schimb cariera. Nu e prima oară când mintea îmi este săgetată de astfel de gânduri, doar că acum e pe bune. Mă fac stewardesă… sau hostess… sau graphic-designer… sau mă apuc de cântat… sau fac un curs de IT. Măcar o să am bani să mă întrețin. După toate casting-urile neluate, toate reclamele nefilmate, toate figurațiile jucate, e clar: Teatrul nu e pentru mine! – în ciuda faptului că o voce de undeva din străfundul meu spune: Nu renunța, bla, bla, bla… Bullshit! De data asta sunt hotărâtă. Până într-o zi, când mă întâlnesc cu Leta, care e curioasă ce mai fac, cum e viața mea după trei ani de experimentat Bucureștiul. Trebuie să o cunoașteți pe Leta, e faină. Mereu i-am admirat autenticitatea, dar ea nu știe asta. Așa… revin. Îi dau marea veste: “Mă las de teatru, Leta dragă. Nu mai pot…”. Ea zice: “Aham… Înțeleg. Ai auzit de Fresh Start de la Reactor?” Mă înscriu la Fresh Start, unde sunt selectată și se naște un performance fain, creat cu niște oameni și mai faini. Dar nu rezultatul e important. El e consecința unui proces foarte profund de două luni. Terapie… Asta e. Proiectul ăsta mă pune înapoi pe șine. Este un start fresh. După premieră, în curte, Oana vine să mă îmbrațișeze, și cu niște apă sărată-n ochi, mă întreabă: “O să mai stai pe aici, pe la noi, așa-i?” Peste două luni, cu același spectacol – All Over Your Face, iau premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul D-Butan-T, organizat de Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sfântu-Gheorghe și primesc un post de angajare în același teatru. Plec… Nu știu pentru cât timp. Doru pare supărat. Vin la Reactor cam o dată pe lună să joc All Over Your Face. De fiecare dată, Doru mă întreabă cum e viața în noul oraș, dacă-mi place echipa și ce spectacol se montează. Pare că se bucură pentru mine… E decembrie 2017. După ce am scos toți dracii din mine, îmi dau demisia de la teatru și mă întorc în Cluj. E ianuarie 2018. Mă sună Doru să mă întrebe dacă nu vreau să intru într-un un nou proiect la Reactor. Zic: Da, vreau!