Vara e anotimpul rezidențelor la Reactor, iar finalul lunii august aduce rezultatul celei de-a șasea ediții Fresh Start. Echipa formată din 9 rezidenți lucrează de zor la spectacolul „Memoriile unui Lolo” pe care îl vor prezenta pe 30 și 31 august, de la ora 20, la Reactor. Dar până atunci am vrut să aflăm mai multe despre cum a fost această perioadă de 2 luni de rezidență și le-am pus câteva întrebări.
În ordinea „numerelor de pe tricou”: Ileana Benec (actriță), Mark-Cristopher Demeter (regizor), David Drugaru (actor), Alex Gorghe (dramaturg), Dominik M. Iabloncic (coregraf), Ilinca-Petra Meșter (actriță), Dragoș Moldovan (scenograf), Iulia Sinescu (muziciană) și Ioana Beatrice Tănasă (actriță)
Ați început procesul de lucru la acest spectacol într-un context mai special față de cum încep repetițiile la un spectacol în mod obișnuit. Privind acum retrospectiv, cum a fost pentru voi prima etapă de lucru, cu rezidența și atelierele la Reactor?
Ileana Benec: A fost cu de toate. Am avut destul de mult timp să ne cunoaștem prin diverse metode. Suntem foarte diferiți. Ne-am înțeles, dar ne-am și contrazis până ce am reușit să ne acomodăm unii cu alții. După asta, totul a venit de la sine.
Mark-Cristopher Demeter: Cred că fără cele două săptămâni de rezidență ne-ar fi fost mult mai greu să începem lucrul. Acolo am avut oportunitatea de a ne cunoaște și a ne obișnui unii cu alții. Atelierele de formare profesională ne-au fost ca un ghid în lumea teatrului independent și a teatrului devised. Eu personal nu știam foarte multe despre cum funcționează un teatru independent.
Alex Gorghe: Pentru mine, prima prioritate a fost să-mi cunosc colegii. Știam că textul trebuia să fie scris din materialul tuturor, din poveștile și situațiile noastre. De aceea am vrut să aflu cum sunt ei, ce îi preocupă în viață cât și în munca lor, am încercat să depistez mici particularități pentru fiecare. Lucrurile astea m-au ajutat să le propun exerciții de scriere din care am creat scheletul piesei.
Ioana Tănasă: Privind retrospectiv, prima etapă de lucru a fost esențială și benefică grupului nostru deoarece a reprezentat punctul de pornire al creației noastre colective. În prima săptămână am avut atelierele cu Petro, unde ni s-au pus bazele teoretice despre metoda de lucru devised. Exercițiile de scriere pe care le-am făcut ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine între noi, iar exercițiile fizice specifice au fost un prilej ideal de a experimenta bazele acestei metode de lucru. Apoi au urmat atelierele cu Fero care s-au bazat în principal pe dinamism, pe atenția la cei din jur, pe atenția la spațiul în care ne aflăm. Prin joc am descoperit și mai multe moduri în care ne putem juca pe scenă. Îndemnul la introspecție, la explorarea universului interior au reprezentat o bază solidă pentru creația dramatică ulterioară. Atelierele teoretice cu Oana, Doru și Alexa au ajutat la consolidarea cunoștințelor și aplicarea lor în tot ceea ce înseamnă scrierea de proiecte. Punerea în parctică a acestora a fost extrem de utilă pentru noi. Toate aceste ateliere ne-au ajutat să ne cunoaștem între noi mult mai repede decât în mod obișnuit, să formăm o echipă care cunoaște și se utilizează același limbaj, pentru a putea da naștere unui spectacol de teatru devised.
Dragoș Moldovan: M-am bucurat foarte mult de atelierele cu Petro și Fero, în primul rând pentru că am avut parte de o experiență asemănătoare cu cea a actorilor și am reușit să înțeleg puțin din felul în care aceștia lucrează. Cred că atelierele au fost necesare pentru fundamentarea lucrului în echipă și pentru întărirea relațiilor de prietenie care s-au format.
David Drugaru: Având în vedere ca nu ne cunoșteam deloc, prima parte din rezidență a fost foarte importantă. În afară de lucrurile noi pe care le-am aflat și învățat, am avut și ocazia sa ne cunoaștem mai bine, atât pe plan personal, cât și artistic, ceea ce atunci când lucrezi devised e esențial.
Iulia Sinescu: Pentru mine, ca muzician, prima etapă a fost foarte benefică, întrucât am putut să mă obișnuiesc cu modul de lucru într-un teatru, am putut să experimentez, iar ceea ce cred că ne-a ajutat pe toți este că ne-am cunoscut mai bine între noi înainte să începem să lucrăm.
Dominik M. Iabloncic: Prima etapă de lucru consider că a fost una necesară, având în vedere faptul că propunerea a fost să lucrăm cu metode devised alături de oameni cu care nu am mai lucrat până atunci. Această perioadă ne-a oferit atât instrumentele necesare pentru crearea performance-ului rezultat din rezidență, cât și ocazia de a ne cunoaște între noi la un nivel mai profund, cumva necesar pentru acest tip de metodă de lucru. De asemenea, atelierele de management al spațiilor independente și scriere de proiecte ne-au oferit o bază solidă pentru viitoare proiecte.
Ilinca-Petra Meșter: Suntem cât se poate de uimiți de ceea ce s-a întamplat până acum în procesul nostru de creație. Aproape tot ce ne-am propus a fost întors cu susul în jos. Am căutat posibile răspunsuri în cele mai bizare locuri, pentru a oferi logică firului narativ, motiv pentru care totul părea din ce in ce mai departe de punctul comun pe care ne bazam. Norocul nostru a fost curajul câtorva dintre noi și faptul că ne-am pus bine cu ceea ce ne inhiba în mod normal. Am decis să ne lăsam puțin duși de val.
Cum a funcționat lucrul împreună, având în vedere că propunerea era de a lucra cu metode de teatru devised, într-o formulă mai degrabă non-ierarhică? Ce provocări/satisfacții apar și cum se modifică funcțiile voastre?
Alex Gorghe: Am stabilit de la început că am dori să lucrăm într-un mod ierarhic în care totuși eram invitați să propunem idei colegelor și colegilor. Scenograful propunea idei compozitoarei, actorii erau chiar rugați să propună soluții regizorale, coregraful propunea idei de replici, ș.a.m.d. Modul ăsta de lucru a ajutat coerența spectacolului. Ne-am completat simbiotic și, deși nu m-aș fi așteptat, nu ne-am certat absolut deloc. Ceea ce e cam bine.
Ileana Benec: E o libertate stranie. Inițial toată lumea a venit cu idei pe toate planurile și toate propunerile au fost primite deschis. Asta a fost foarte special și satisfăcător în procesul nostru de lucru pentru că în mare parte lumea a fost deschisă să asculte și să încerce orice. Într-adevăr, a fost puțin haotic până în punctul în care am început să revenim la o formulă ierarhică. Simt că tot procesul acesta ne-a unit.
David Drugaru: Noi am lucrat devised-ierarhic. Nu chiar de la început, cât pe parcursul proiectului funcțiile noastre deveneau din ce în ce mai clare. Cred că important este că am stabilit asta de la început. Și deși ierarhic, toată lumea își exprima părerea și își aducea aportul indiferent de funcția lui principală. Concluzia ar fi că puterea e mai mare și simți că spectacolul te poate reprezenta mai mult, dar și timpul în care se ia o decizie e mult mai mare și deciziile definitive sunt greu de luat.
Ilinca-Petra Meșter: Mă așteptam să fiu cât se poate de timidă atunci când vine vorba de a mă “băga” în munca unui coleg sau a-i propune o alternativă, motiv pentru care am fost grijulie și mi-am ales cuvintele cu atenție. Și colegii mei au făcut la fel. Am încercat să ne dezvoltăm un limbaj comun, într-un timp foarte scurt. Avem ceva spre care ne avântăm împreună. Provocările au venit la pachet cu satisfacțiile, motiv pentru care am avut minunate momente de gândire și de râs. Provocarea cea mai mare a fost să aflăm ce ne dorim, nu de ce ne-am dori acest ceva împreună.
Dragoș Moldovan: Metodele de lucru au condus la formarea unui mediu sigur de lucru, plăcut și efervescent și la crearea unor relații sincere între coechipieri, un lucru extrem de benefic, fiind posibilitatea exprimării opiniilor personale și luarea lor în considerare de către întregul colectiv.
Dominik M. Iabloncic: Cred că principala provocare este să accepți oricând păreri de la oricine din echipă, necontând ce funcție are, provocare care aduce un plus de valoare proiectului prin acest schimb de informație. S-a întâmplat de multe ori să nu știu ce să fac pe un anumit moment din spectacol, dar prin acest schimb de informații și păreri să ajungem la o forma neașteptată.
Ioana Tănasă: Sunt de părere că această metodă de lucru este ideală pentru o echipă ai căror membri se cunosc bine între ei, au principii și valori comune, o echipă unită care are niste scopuri clar fixate, cu care toți membrii rezonează și sunt de acord. În cazul nostru a fost un pic dificil, deoarece am avut la dispoziție doar câteva săptămâni ca să ne cunoaștem.
Iulia Sinescu: Cred că cea mai mare provocare într-o astfel de echipă este de a lua decizii într-un mod eficient. Totuși, mă bucură faptul că am ajuns într-un punct în care toți am fost de acord cu deciziile luate și cu felul în care ideile au început să ia formă.
Cum se reflectă acest mod de lucru în conținutul spectacolului vostru?
Iulia Sinescu: Spectacolul nostru este format din multe secvențe foarte diferite contextual, iar multe din acestea au luat naștere prin improvizații de dinainte să știm exact ce direcție vom alege. De asemenea, la început, am propus fiecare câte o temă de interes și chiar dacă ulterior nu ne-am mai concentrat pe acestea, cred că fiecare din noi își poate vedea tema reflectată în spectacolul final.
Mark-Cristopher Demeter: Conținutul spectacolului este o problemă comună și o poveste pe care mai mult sau mai puțin am trăit-o cu toții. Funcția mea ca regizor a fost mai degrabă să am grijă ca tot ceea ce se propune și se acceptă să se coaguleze cu restul spectacolului, nu să știu totul și să dau indicații, ci să fiu atent și extra deschis. Mă refer la faptul că actorii au avut multe idei de cum să fie regizată o anumită scenă sau ce costum ar fi potrivit, dar și scenograful a avut idei de dramaturgie sau regizorul idei de scenografie și așa mai departe.
Dominik M. Iabloncic: Metoda de lucru este cea prin care am ajuns la un nivel de colegialitate care cred că se obține cu greu altfel, având în vedere că este o formulă nouă, alături de care am lucrat pentru prima dată. Consider că informația legată de devised se reflectă în atmosfera creată între actori, una nu doar de colegi de scenă, ci de oameni care cumva au trăit împreună pentru 2 luni.
Ilinca-Petra Meșter: Tot ce pot spune este că ne-am jucat cu jena și cu curiozitățile noastre generale despre viață și maturizare, ca mai apoi să ne aruncîm, mai pe coate în prima fază, pentru a afla ce sens are această muncă și de ce am fost aleși să o facem împreună.
Ileana Benec: Cred că cel mai tare se simte că există ceva din universul fiecăruia.
Dragoș Moldovan: Cred că publicul va simți sinceritatea și bucuria noastră de a lucra la acest spectacol.