Jurnal autoficționalizat de lucru - Orizontul evenimentelor / partea a II-a

Jurnal autoficționalizat de lucru - Orizontul evenimentelor / partea a II-a

Pe final de iunie, ne pregătim pentru încă o premieră la Reactor. E vorba despre spectacolul Orizontul evenimentelor, un spectacol produs în cadrul programului cultural multianual „Metamorfic – procese colective”, în care sondăm impactul crizelor multiple din ultimii ani asupra vieții noastre personale, respectiv asupra muncii noastre. Citiți mai jos a doua parte a procesului de lucru – colaj al unui jurnal personal (parțial) ficționalizat a celor care au lucrat împreună la acest spectacol.


Oana Mardare 

7 mai 2024

E prima zi de după vacanța de Paște.

Au fost niște glitch-uri în sistem care au afectat planul inițial. Suntem în prima zi din a doua etapă din etapa a doua și am decis cu toții că mai avem nevoie de încă o etapă ca să reușim ce ne-am propus. Volumul e copleșitor, iar mizele sunt foarte mari. Ne concentrăm fiecare pe proiectul individual, distanțele par imense. Mă tem că în curând nu o să mai pot vedea dudul. Cum voi ști dacă coroana lui a cuprins ambele ferestre? Dacă înghite duba? Dacă ne cuprinde și ne ia pe sus și ajungem să fim o căsuță de păsări în coroana lui? Mă tem că atunci când o să ieșim în sfârșit de aici, o să vrem să facem primul pas pe pământ, dar nu o să putem. O să fim în aer. Așa că va trebui să rămânem în căsuța de păsări, pentru că nu putem zbura. Încă.

Kuku cade.

Ana-Maria Marin

11 mai 2024

ultrasunete: mac mac

E bună rău energia când fac emisiuni cu Szilárd.

Oana Mardare 

Bau! 13 mai 2024

Cine a pus dudul pe pervaz? Ce glumă e asta?

Suntem în partea a doua din a doua etapă, e normal să existe confuzii.

Robert Kocsis 

Mai 2024 – Și mai multe zile post reformă

Nu mai stau la repetiții. Sunt plecat. Îl sun pe Mihai. Îmi spune ce se mai întâmplă, îmi place tot mai mult acest trip.

Mai 2024 – nu mai știu zilele post reformă

Mă întorc. Văd pentru prima dată partea de video din spectacol. Doar la asta mă concentrez. Simt cum privind acest spectacol, spectatorul își face montajul cu ceea ce vede pe întreaga scenă. Îmi place mult această idee.

În pauză, mă duc la masă cu Alex. Mă duce în cel mai punk restaurant în care am fost în Cluj. Mă rușinez că nu știam de el, chiar dacă sunt clujean.

Mai 2024 – tot în post reformă

Apar luminile. Asta am așteptat cel mai mult. Îmi dau seama cum gândurile discutat de la început se simt în proiect.

Oana Mardare

19 mai 2024

Ultima zi din a doua etapă.

Azi au venit niște oameni să ne vadă, nu am voie să nu mă uit la ei.

Tragem jaluzelele și concluziile pentru următoarea etapă.

Apoi ieșim să ne bucurăm de dude. Sunt foarte foarte multe, mai multe ca niciodată.

Robert Kocsis

Iunie 2024- dadada, post reformă

Luăm o pauză de la repetiții. Îi spun pe îndelete gândurile mele despre spectacol lui Mihai. Discuția se termină atunci când începe ploaia. Abia aștept să reînceapă repetițiile.

Iunie 2024- și mai post și mai reformă

Reîncepem repetițiile. Mai avem câteva zile înainte de premieră. Văd cum pauza a ajutat. Spectacolul e o lume aparte.

Ana-Maria Marin 

24 iunie 2078 (săptămâna cu premiera)

Întrebarea zilei: Frații Dogaru, acești veri îndepărtați, sunt bine?

Szilárd Gáspár-Barra

24 iunie 2024

Ziua 2 de la întoarcerea mea din Spania. Doar eu am impresia că lucrurile importante se întâmplă mereu în altă parte? Cel puțin cele la care aș vrea eu să particip acum. E foarte interesant cum în fiecare proces de lucru ajungi într-un punct unde te simți foarte aproape de personajul tău. Când ai gânduri sau probleme foarte asemănătoare și ai un moment de „Aha!”… Cum e și acum oscilarea de a fi într-un loc sau altul. Sau dacă tot ceea ce facem aici are vreun sens sau nu… și că asta poți afla doar dacă mergi până la capăt. Abia am ajuns. Îmi mănânc tăițeii în timp ce îmi curg aceste gânduri. Ceilalți deja pregătesc spațiul. Și cum toți trec pe lângă mine, toți mă mângâie pe spate un pic, mă uit la ei și zâmbim. Și e bine. Nu? Da! Așa că: Iată, iată… doi, doi, bună dimineața, doi-zece… hai s-o facem!

Oana Mardare 

24 iunie 2024

Prima zi din a treia și ultima etapă.

Încă un pic și dudul se va goli de tot de fructe. O să închidem imediat jaluzelele și o să le mai deschidem după o săptămână, după ce proiectul se va fi terminat. O să mergem în vacanță, o să ne întoarcem la toamnă, pe când frunzele vor începe să cadă. O să le măturăm. O să ne întoarcem aici în sală și o să continuăm.

Orizontul evenimentelor pare stabilizat. Lucrurile par mai simple. Înăuntru e așa. Afară e așa. Timpul e o constantă în mișcare. Punctele fixe rezistă pe perioade determinate. De cine?

Distanța. Distanța e când nu mai poți să ai grijă. Distanța e ce se întâmplă de la a ști ce e de făcut și la a face. Distanța e suma traiectoriilor împărțită la numărul lor.

ANA-MARIA: Dar câte traiectorii sunt?

DORU: Nu știu.

Ana-Maria Marin

25 iunie 2024 (săptămâna cu premiera)

(E)speranța intră pe poartă. Intră în sală și se așează pe scaun.

Mark-Cristopher Demeter

E vineri, ziua 397 de repetiție

Ultima zi. Mâine e premiera. Afară sunt 28 de grade. Not great, not terrible. În sală e răcoare. Aparatul de schimbare a climei interioare încă îşi face bine treaba. Simt un fel de agitație, dar e un fel de agitație tranchilă. Dacă există aşa ceva. Kuku e cel mai agitat. Dimineața l-am găsit pe jos. A sărit de pe masă pe timpul nopții probabil. E un pic mai roşu azi, poate de la stres, dar se mişcă bine. Articulațiile lui au devenit mai mobile, e rodat. După montarea decorului, lucru la care Kuku nu ajută deloc, începem un șnur. Eu apăs tastatura virtuală pentru a formula idei despre ce receptează moleculele şi neuronii din creierul meu. Experiențele mele devin nişte pixeli. Pixeli care trebuie să se conformeze cu ce comandă primesc de la procesor. De fapt, pixelii unui ecran oled şi neuronii mei nu sunt atât de diferiți. Toți sunt foarte exacți. Nici o replică nu scapă nespusă. Se încheagă unele lucruri… unele nu. Dar dacă totul ar fi închegat, atunci ar fi o sferă, fără colțuri sau rupturi. Tranchilitatea devine uitată pe parcursul şnurului, dar după şnur, ea e sentimentul dominant. Seara aerul e gustos. Parcă ți-e sete de el şi iei mai multe guri deodată. Adierea vântului e ca untul pe un steak. Aerul nu e rarefiat şi nu e uscat. Parametrii lui sunt matematic perfecți. Stăm şi vorbim pe bănci în curte. Cumul de idei şi sentimente. Aşteptăm ziua de mâine.