Jurnal autoficționalizat de lucru - Orizontul evenimentelor / partea I

Jurnal autoficționalizat de lucru - Orizontul evenimentelor / partea I

Pe final de iunie, ne pregătim pentru încă o premieră la Reactor. E vorba despre spectacolul Orizontul evenimentelor, un spectacol produs în cadrul programului cultural multianual „Metamorfic – procese colective”, în care sondăm impactul crizelor multiple din ultimii ani asupra vieții noastre personale, respectiv asupra muncii noastre. Citiți mai jos o primă parte a procesului de lucru – colaj al unui jurnal personal (parțial) ficționalizat a celor care au lucrat împreună la acest spectacol.


Robert Kocsis

Mai 2023- un an înainte de reformă

Stau la povești cu Mihai la grătar de 1 mai. Îi spun că vreau să stau pe lângă el în timpul procesului de creație. Îmi spune că o să fiu acolo.

Decembrie 2023- câteva luni înainte de reformă

Întreagă echipă primește mail să scriem o listă de minim 50 de lucruri în care să scriem ce considerăm că ar trebui salvat/soluționat pentru viitor. Intrăm în sală, le citim, unii vrem să salvăm planeta, unii vrem să nu mai scadă numărul limbilor vorbite, la final ne dăm seama că mulți vrei să ne salvăm dantura.

Oana Mardare

17 decembrie 2023

E prima zi din prima etapă de lucru, generăm conținut pentru generarea textului despre generarea de schimbări și de emoții. Trebuie să fim cât mai generoși. Facem un exercițiu în care ne proiectăm în viitor, direct de pe fereastra asta de la Reactor. Ica e cea mai generoasă. Dudul e gol.

Ana-Maria Marin

17 decembrie 2023 – atelier

În încălzirea de astăzi observ micro agresiunile furnicilor, prietenia oamenilor din gumă de mestecat, balele nou-născuților.

Mihai împreună cu Ioana îmi propun un exercițiu: ,,Fă un impro vocal. Ești pe o plajă. Descrie locul, stângăcia umană, corpurile”.

Mă duc în spate, în bibliotecă. Pe un raft, stă întinsă la soare Miruna Runcan. Lângă ea, Leta Popescu: bea un martini. Jacques Lecoq stă pe un colac. Îmi e foarte sete. Un băiat are o aluniță groasă pe claviculă. Alunița lui arată ca microfonul la care vorbesc. O fată cu mustață vine și murmură ceva la microfon. Apoi mă pupă pe frunte. Îi miroase gura a canalizare și a vanilie. O femeie bătrână, care seamănă cu bunica mea, e roșie. E arsă toată. Un bărbat înalt îi întinde pe spate un ou. Așteaptă amândoi cu nerăbdare. Din fundul lui iese o coadă subțire, brunetă, lungă până la glezne. Trece pe lângă mine și coada îmi intră în nas. Inspir și i-o smulg din fund. Nici nu observă. Toată atenția îi este captată de Jacques (sau de Leta).

Mă întorc din bibliotecă înapoi în sală. Primesc un feedback foarte bun. Nu sunt atentă. Îmi vine foarte tare să strănut, nu mă pot concentra foarte bine. Am o alergie cred. Sau e de la mustața Andradei care îmi intră în nas.

19 decembrie 2023- atelier

Întrebarea zilei: Cum arată micro universul tău?

Mihai împreună cu Ioana propun echipei un exercițiu: ,,Faceți o improvizație. Intrați într-o lume utopică și o descrieți”. Eu observ. Ioana spune despre această utopie că poate fi mai mult decât SF, că poate fi un timp pe care l-am pierdut: ,,Ce flash-uri reziduale aveți pe retină?”

Doru spune că are un păr lung și că stă pe spate. Respiră.  Mai spune și că are nările uscate de la aerul fierbinte. Eu cred că sunt uscate de la șters nasul prea des de muci. În lumea lui nu se mai mănâncă, ,,e o pierdere de timp”. Atunci de ce îl văd cum își duce către papilele gustative ceva vâscos și mic???

Andrada este într-un tunel cu multe linii, ,,din alea, ca la Star Wars”. Ajunge în Spania. Îi spune unei zâne ,,Ola, guapa!”. Nu arată ca Oana, dar știe că este ea. ,,Muy muy, besos besos”. După ajunge în Grecia, sparge farfurii.

Oana vede de la geamul ei doar case. Nu sunt blocuri, doar case cu spații verzi. În lumea accesată de ea nu mai există bani. ,,Nu mai muncim pentru bani, lucrurile pur și simplu s-au relaxat, oamenii nici nu mai muncesc mai mult decât vor să muncească.” În această comunitate, Andrada se ocupă de mâncărică și Mihai de agricultură.

În metaverse-ul lui Cătă este liniște. Liniște. În continuare e bine și liniște. E pe munte, presat de o avalanșă. Ce contrapunct belea.

Szilárd folosește o tehnologie în care comunică cu plantele. ,,Ascult plantele”. Spațiul în care trăiește ,,este modular, se schimbă și devine birou, teren de baschet, teatru”. Mai spune și că nu mai există carii în lumea lui.

Oana Hodade face bumți bumți. Sună de parcă se plimbă cu un microfon printre celule.

Ultima zi de atelier, 2053

Andrada face un alt exercițiu de improvizație, de imersivitate înspre copilărie. Descrie cum desface pâinea. Ce frumoasă e și ce frumos povestește. Corpul ei reacționează ca și cum ar fi acolo. Andrada desface pâinea.

Ce meserie ați fi avut dacă nu erați actori?

Cătă spune că ar fi fost într-o trupă. Eu îl văd cel puțin rockstar. Doru ar fi fost pilot. Andrada măcelar. Eu aș fi vrut ,,prieten pentru o zi”. Sau să merg la înmormântări. Sau să mă îmbrac într-o mascotă uriașă precum ursul acela alb de pe Tik-Tok care este chemat surpriză la petreceri, iar mascota să aibă o coadă lungă care îi iese din fund, exact ca cea de plajă. Sau terapeut. Sau cu tata pe sondă.

Robert Kocsis

Ianuarie 2024 – și mai puține luni până la reformă

Vorbesc cu Ioana să documentez pentru spectacol tema arhivării și-a comunităților. Încep să mă gândesc ce ar avea sens. Stau pe Youtube și arunc cuvinte cheie. Citesc articole despre diferite obiecte care au fost trimise în cosmos cu scopul de arhivare. Învăț că cel mai bine se arhivează pe elemente de ceramică. Există persoane care arhivează toată informația posibilă în caz că rămânem fără electricitate. Găsesc teorii speculative care spun că noi putem accesa toate informațiile prin meditație. Aflu că se poate arhiva în ADN. Ajung la tema comunităților, încep prin a scrie despre comunitățile din care fac parte, așa e cel mai bine. Trimit mail-ul cu informațiile găsite. Uit să trec despre cum rețeta biscuiților Oreo e arhivată în Norvegia, chiar lângă Svalbard Global Seed Vault.

Aprilie 2024 – Primele zile post reformă

Intrăm din nou în sală. Îmi dau seama că Alex și Chris sunt asistenți împreună cu mine. Doamne, ce mă bucur! În pauze vorbim de repetiții, ce teatru ne place, facem tot felul de poante. Eu și Ana Maria Marin suntem atenți să avem tot timpul suculeț în pauze. Parcă e bine să fii în post reformă cu aceste persoane. Citim pentru prima dată textul. Ne dăm păreri. Ne gândim ce a rămas din primele întâlniri. Pornim în trip.

Oana Mardare

3 aprilie 2024

E prima zi din a doua etapă de lucru. Mihai setează spațiul și convenția care ne va ține în perimetrul acestei încăperi până la premieră. Ioana a terminat primul draft pe care îl citim împreună. E foarte dens. În caietul ei de lucru sunt scheme și notițe, diagrame, linii, procente și calcule. Dramaturgia e un fel de geometrie fizică cu chimie? Spectacolul nostru e un laborator.

Pe dud au apărut muguri.

Ana-Maria Marin

3 aprilie 2024

Să ne aruncăm

5 personaje în spațiu își caută un limbaj care să pună bazele organismului comun. Caută gesturi cu grijă.

Mihai își parchează capsula în fața porții. Își lasă capsula pe avarii. Mihai intră în sală și ne întreabă. Întrebările se aud ca sunetul unui metronom… sau ca sunetul de avarii…nu-mi dau seama exact. Cum vă aranjați locul de muncă? Cum dormiți? Cum mâncați? Ce ritualuri aveți? Ce exerciții fizice faceți? Cu ce instrumente lucrați? Ce trimiteri aveți către alte lumi, către familia voastră?

45 aprilie 2026

a încerca, a încerca chiar dacă pare în za(mzi)dar

Doru încearcă să afle cum funcționează algoritmii. Eu mestec algoritmii.

Conștiința performativității intră în curte, se urcă în dubă și dă un claxon. Apoi se dă jos din dubă și iese pe poartă.

4 aprilie 2024

Meniul de azi este: covrigei, ceva intim și ceva durațional

Andrada face step cu pantofii în mână. Oana e în culcușul ei, în cocon. Cătă și Szilárd sunt ca niște pui de animale când se luptă. Se strâng de nas. Szilárd atacă ca o cobră.

6 aprilie 2024

victorii mici și a interfera cu echinaceeam năpârcus

Ajung la monologul meu. Ioana întreabă ,,Cum ar fi să te vomiți pe tine?”. Las sunetele acestei instanțe să curgă în miere. Și apoi în noroi.

10 aprilie 2024

,,un rău de a fi” . E prea tare chestia asta cu ,,un rău de fi”. Ce bună e. ,,un rău de a fi”

Doru se imersează în trip-ul ăsta cu zăpada. Se dă cu sania. E pe Calea Turzii. Alunecă de pe Calea Turzii și se lovește de un gard din Piața Romană. Doru crede că rinocerii cu păr par timizi.

Cătă îl învață pe Kuku să cadă. Cătă e îmbrăcat cu un costum din piulițe, prize, cabluri.

Andrada sare în stomac. O așteaptă hăul. Eu sunt un Lup. Haț pe Andrada.

Robert Kocsis

Aprilie 2024 – Suntem de câteva zile în post-reformă

Începe să apară scenografia. Sunetul. Mă emoționează tot timpul o scenă în care apare Oana Mardare. Abia aștept să fie sala plină când e momentul acela. În pauză, stau la un pahar de Pop-Cola cu Mihai. Îmi arată un clip de la trupa YACHT, e o referință bună pentru ce își dorește în spectacol. Plec acasă. Am o trupă nouă care este constant în căștile mele.

Oana Mardare

11 aprilie 2024

În câteva zile, frunzele au explodat. Și noi ne-am văzut de treabă, ca și când nu ar fi nimic extraordinar în faptul că se întâmplă asta.

Ana Maria Marin

11 aprilie 2024

Să mă las dusă de vaaal

Lucrăm la nașterea acestei conștiințe. Azi facem botezul. Sunt o cărniță. Sunt o cărniță. Sunt o cărniță.

Suntem doua colege, două prietene care se joacă. E mișto.

Ei îi e dor de bunica bunicii lui bunicul.

17 aprilie 2024

Lista de azi: să descopăr cu inocență și cu mirare

Sunt un microb. Mă întâlnesc cu alți 3 microbi: Chris, Alex, Robi. Ne împrietenim. Sunt noii mei microbi! Primesc feedback de la ei, de la noii mei microbi și apoi vorbim despre alte bacterii. După, ne comandăm paste de la vecini. Sunt delicioase: paste cu parmezan, pătrunjel și crevete portar.

Mihai ne spune ,,s-au legat foarte frumos lucrurile astăzi”.

Oana Mardare

18 aprilie 2024

De când avem al patrulea perete, mă uit mai mult pe geam. Geamurile sunt doi ochi, dacă îl închid pe dreptul, pot să văd cum e să fii afară. Dacă îl închid pe stângul, pot să văd cum e să fii înăuntru. Dacă îi închid pe amândoi, rămân singură. Problema e că nu pot să respir cu ochii închiși. Așa că doar mă prefac că dorm. Nu trebuie să știe nimeni, tot ce facem aici e foarte pe bune.

23 aprilie 2024

La mulți ani, mama. Și Shakespeare. Mă gândesc la voi.

Ana-Maria Marin

29 aprilie 2024

Un fel de atingere a unui răspuns

Îmi place ce se întâmplă. Scena 18 e kinky. Scena 22 e despre etapa de maturizare?

Cântecul ăsta să fie mai oniric, mai melodios, mai păros.