Mihai Păcurar - despre spațiul urban și realitate augmentată

Mihai Păcurar - despre spațiul urban și realitate augmentată

În 27 octombrie, Reactor se pregătește de lansarea platformei LOC, o aplicație de realitate augmentată pentru artă, educație și cercetare în spațiul urban, prin inaugurarea instalației virtuale ORAȘUL VIITORULUI de la ora 16:00, pe Bulevardul Eroilor (zona Monumentului Memorandiștilor), Cluj. Această platformă a fost inițiată și coordonată de Mihai Păcurar, artist interdisciplinar, pe care l-am rugat să ne povestească mai multe despre acest proiect.


Încerc de ceva timp să fiu mai atent la nevoi și triggere care apar în relația mea cu orașul. Acest proces presupune o disciplină aparte, spre deosebire de tranzitul insensibil pe care îl practicăm de obicei în drum spre ceva/undeva. E un proces de lucru permanent care aduce în prim plan o relație foarte strânsă între individ și structura orașului, un proces prin care ies la iveală tensiunile între felul în care e conceput spațiul urban și nevoile noastre de locuire.

Din acest punct m-am hotărât să caut o formă de agregare a energiilor proactive care caută mereu modele alternative de coabitare (atât între noi, cât și între noi și partenerii noștri non-umani). Mai departe, am creat o platformă care să permită artiștilor, cercetătorilor, activiștilor și elevilor din Cluj să se întâlnească și să exploreze soluții alternative de locuire aplicate pe spațiul urban concret. Această platformă s-a concretizat într-o aplicație de realitate augmentată menită să formeze o punte între actorii menționați mai sus și locuitorii orașului, o unealtă pentru exersarea gândirii critice și a creativității, o agora virtuală care modifică spațiul public fără să îl ocupe cu adevărat.

În timpul pandemiei, am conceput și o instalație performativă, În timp ce locuim, din aceeași nevoie de înțelegere a relației cu orașul. Dacă ar fi să extrag o idee care leagă cele două proiecte este explorarea multitudinii de perspective ale locuirii versus soluțiile normative care nivelează sau, la polul opus, polarizează experiențele pe care le avem ca locuitori.

Îmi propun ca pe parcursul următorilor ani să construim proiecte aplicate pe spații concrete ale orașului. Acestea vor conține module de cercetare conduse de specialiști în ecologie, sustenabilitate, urbanism, biologie, ș.a. care vor servi drept suport pentru ateliere de explorare pentru elevi și studenți și pentru lucrări de artă implementate de artiști din domenii foarte diverse (de la land art, video art, field recording, la artă narativă sau performativă). Rezultatele acestor module de laborator vor fi translatate în lucrări de realitate augmentată care vor genera un layer liminal de interacțiune cu materia concretă a orașului.

Cred că realitatea augmentată e o unealtă puternică în negocierea cu realitatea imediată, un mediu care ne poate conecta cu trecutul, prezentul și viitorul unei comunități din perspective multiple, cum ar fi încălzirea globală, accesul la resurse, gentrificare și segregarea și nu în ultimul rând, impactul asupra mediului.

Totuși, unealta cea mai importantă în acest context este posibilitatea de întâlnire și colaborare între specialiști, artiști, tineri și locuitori.

Cred că e vorba de intenționalitate, de focus. Cum spuneam la început, exercițiul de a te opri și de a face zoom in (sau out) pe un detaliu sau un context influențează felul în care percepem timpul și spațiul. Relațiile devin mai limpezi, felul în care te poziționezi devine mai clar și capacitatea de a selecta obiectul focusului devine mai precisă. Cred că dacă ne dăm ocazia să ne concentrăm resursele într-un context care ne inspiră și în relații semnificative, timpul se dilată, explorarea capătă sens și impactul trimis în viitor este unul palpabil.

Am ales tema viitorului pentru că mi s-a părut potrivită pentru instalația pilot a platformei LOC – Orașul viitorului. Îmi doresc să lucrez cu copii de ceva vreme și am fost foarte curios să văd care sunt parametri în care gândesc ei, acum, viitorul față de cum o făceam noi acum 30 de ani. Cu alte cuvinte, să văd cum e influențată viziunea lor de mediul economic și cultural de acum.

Împreună cu Natalia Ciobanu și Marius Mornea de la Clujul Sustenabil am conceput designul unui atelier de patru zile în care să plecăm de la o viziune individuală a fiecărui copil despre locuința viitorului și să ajungem la crearea unei comunități cu relații complexe de tip economic, de împărțire a resurselor sau de negociere a spațiului comun. O parte importantă a designului a fost și simularea unor scenarii climatice extreme care să provoace decizii în comunitate. Pentru perioada de atelier propriu-zis ni s-a alăturat și Delia Gavlițchi de la MiniReactor. Cele patru zile s-au dovedit a fi un incubator de revelații, nu doar din perspectiva temei, dar mai ales din perspectiva nevoii de a avea astfel de programe în școli, la scară mai mare. Copiii au fost foarte implicați în proces, au luat foarte în serios fiecare provocare și cred că abia așteaptă să exploreze comunitatea lor în interiorul aplicației LOC.

Materialul rezultat din acest atelier a fost apoi trecut în realitate augmentată împreună cu echipa de la Augmented Space Agency, creând astfel o instalație virtuală care conține material vizual și auditiv și care funcționează ca o cutie neagră a zeitgeist-ului acestui punct din timp și spațiu.

Instalația va putea fi explorată din aplicația mobilă LOC, oriunde se găsește un spațiu plan orizontal (o masă, o podea, un trotuar), dar o vom lansa și în spațiul public, mai precis pe Bulevardul Eroilor, în zona Monumentului Memorandiștilor, unde aplicația va putea fi accesată cu ajutorul unui totem informativ.

În lunile care urmează îmi doresc să dezvoltăm un set de instrucțiuni care să însoțească această aplicație, ca ea să poată fi explorată în școli, ca punct de plecare pentru discuții pe tema sustenabilității.


Mai multe detalii despre proiect și lansarea din 27 octombrie AICI