În luna noiembrie, Reactor va prezenta premiera spectacolului „Sub apă” din cadrul proiectului Drama 5, ediția a VII-a. „Sub apă” e un spectacol bazat pe textul scris de Ioana Toloargă, participantă a rezidenței Drama 5 din acest an.
Olivia Grecea este regizoarea acestui spectacol, colegă și artistă cu care am colaborat în diferite proiecte de-a lungul timpului. Iată ce ne-a povestit Olivia despre munca și gândurile sale la acest proiect:
În proiectele de teatru în care sunt implicată mă interesează intersecția dintre performativitate și teatralitate. Felul în care conceptul se ramifică și generează un organism cu propriul limbaj. Cercetarea mea artistică se manifestă în interstițiile în care își găsește loc organic și se plasează între emoție-conexiune-expresie de sine-ușoară redundanță / detașare-ironie-deconstrucție. În funcție de proiect, se manifestă mai mult una sau alta. Mă mai interesează contaminarea dintre codurile mediilor (teatral, performativ, cinematic).
Caut ca procesul de lucru să fie de fiecare dată o experiență creativă pentru toți cei implicați. Mă stimulează începutul, în care se testează lucruri apoi păstrate, aruncate sau upcycled, etapă pe care o numesc să zburdăm pe câmpii. Partea de fixare a construcției scenice și repetiția ei propriu-zisă sunt etape infinit mai puțin satisfăcătoare, chiar frustrante.
Un proces de creație devised, în care un concept se împlinește în lucrul cu un dramaturg și cu actorii proiectului e, chiar dacă e un teren nesigur de multe ori incomfortabil pentru cei implicați, ceva ce simt ca fiind personal. Lucrul pe un text dramatic deja scris depinde mult de relația cu dramaturgul și de tipul de colaborare cu regizorul, care poate permite ajustări ale textului.
Când lucrez pe un text deja scris simt o mai mare responsabilitate față de căutarea altcuiva, de care încerc să mă apropii, dar pe care o influențez într-o mai mică măsură decât dacă ar fi un text devised sau un text scris într-un interval mai amplu, în care comunic pe parcurs cu autorul și arunc cu idei. Într-un fel, principala provocare în a monta un text deja scris e să accept limitele intervenției mele.
În lucrul la Sub apă am avut o comunicare constantă cu Ioana Toloargă, autoarea textului, pe parcursul procesului pentru a negocia fiecare modificare de text. În repetiții am încercat să abordez cât mai sănătos emoțional relațiile cu colaboratorii, conștientizând că spațiul de creație nu trebuie privit ca zonă intrinsec periculoasă, în care conflictul e inevitabil și fertil (clișeu al breslei), ci ca una atentă la energiile din interior.
Am descoperit super artiști cu care nu mai lucrasem până acum și i-am redescoperit pe cei cu care lucrasem deja. Am redescoperit că mă frustrează când nu am control. Că într-un proces de creație atenția, răbdarea și empatia sunt importante, iar timpul și dispersia de energie greu de îmblânzit. Că trebuie să dai mult și poate nu e suficient.
Sub apă e un spectacol care se dezvăluie. În funcție de raportarea la cod a fiecărui spectator și de cum se va conecta experiențial și emoțional cu conținutul, e posibil ca anumite momente să fie receptate neomogen. Spectacolul îi dă textului dramatic o dimensiune (sau mai multe) care îl articulează și îl transformă într-o experiență, prin mixul de teatralitate, performativ, text, muzică. Chiar dacă e din scriitură postdramatic, forma scenică invită la o receptare activă și implicată și nu creează dificultăți de decodificare. Aș vrea ca spectacolul să fie o călătorie care ghidează spectatorul spre interiorul unde plutesc și de unde ies toate. O epifanie introspectivă.