Începând cu a doua jumătate a anului 2022, Reactor a demarat programul multianual „Intersecții” – un program artistic axat pe intersecția dintre mijloacele teatrale și cele cinematografice, care conține spectacole de teatru ce folosesc și limbajul cinematografic, proiecții de film în care este prezent dialogul dintre teatru și film, discuții cu artiștii din program și cu artiști invitați pe tema acestor intersecții, precum și un atelier de teatru și film susținut de Radu Jude cu echipa Reactor (desfășurat în perioada noiembrie 2022 și ianuarie 2023). L-am rugat pe Radu Jude să ne răspundă la câteva întrebări despre această temă vastă.
Cum vezi tu relația dintre teatru și film?
Sînt foarte primitiv în gîndire și de aceea văd doar extremele. Adică fie mi se pare că, în mod fundamental, teatrul și filmul nu au nimic în comun, fie văd toate artele ca fiind același lucru (diferențele dintre ele devenind, din această perspectivă, nesemnificative). Ambele viziuni mi se par corecte, mă plasez cînd într-o parte, cînd în alta, în funcție de context.
Cum se influențează reciproc teatrul și filmul din perspectiva ta și cum te-au influențat pe tine în munca ta artistică?
Ca și întrebarea de mai sus, și asta e mult prea generală ca să pot oferi un răspuns. În ce mă privește, eu sînt interesat de teatru pentru chestiuni care țin de dramaturgie, de actorie, dar mai ales pentru ceea ce ține de mizanscenă și pentru libertatea pe care o oferă convenția teatrală. Paradoxal (sau poate nu), abundența de mijloace pe care le are la dispoziție cinemaul nu oferă mai multă libertate, de multe ori asta duce la convenții mai rigide decît în teatru, în pictură, în literatură. Fără influența teatrului, unele din filmele mele nu ar fi existat (poate nu era neapărat un lucru rău!) sau ar fi fost mult mai îmbîcsite estetic.
În filmele tale există un tip de teatralitate, de cele mai multe ori pe linie brechtiană. De ce ai ales direcția asta și ce înseamnă pentru tine?
Nu știu exact ce înseamnă teatralitate, pentru mine nu există decît cinema. În sensul că cinemaul presupune înregistrarea realității cu o cameră de filmat, transformarea acestei realități în imagini în mișcare. Asta mi se pare chestiunea fundamentală, iar sub această umbrelă, a cinemaului, poate intra tot, inclusiv un tip de actorie sau de dramaturgie considerate “teatrale”.
Ce crezi că ai putea descoperi prin întâlnirea asta dintre experiența ta cinematografică și practica unor artiști de teatru independent ca cei de la Reactor?
Unul din lucrurile importante (dintotdeauna, dar mai ales în ultimii ani) are de a face cu democratizarea mijloacelor de producție cinematografică. Așa cum e relativ accesibil să ai creion și hîrtie pentru a scrie o poezie sau o pensulă pentru a picta ceva, e din ce în ce mai ușor, pentru tot mai multă lume, să facă filme: cu telefonul mobil, cu camere video ieftine etc. Faptul că așa-zisa “industrie cinematografică” și instituțiile ei (fonduri de finanțare, rețele de cinematografe, platforme de streaming sau festivaluri de film) resping încă aceste forme e doar un prim pas. Sînt tot mai convins că ele vor fi, în cele din urmă, acceptate. Sigur, sînt conștient că asta nu înseamnă automat că numărul de cineaști foarte buni va fi uriaș, nu s-a umplut lumea de pictori extraordinari pentru că oricine poate cumpăra pensule de la librărie. Dar m-aș bucura dacă acest atelier îi va convinge pe unii din participanți să înceapă să facă și cinema, dacă asta își doresc. Să nu ezite, chiar dacă vor fi considerați “amatori”. Nu spunea Eric Satie: “Et d’une seule voix je crie: Vive les amateurs!”
„Intersecții” este un program cultural multianual co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.